Muzeul Satului Mușătești

Palatul Administrativ al Județului Argeș reprezintă una dintre cele mai importante clădiri din județul Argeș, atât din punct de vedere istoric, dar și din punct de vedere administrativ. Edificiul a fost ridicat între anii 1969-1970, după un proiect aparținând arhitecților Cezar Lăzărescu şi Mircea Ochinciuc. Pe actualul amplasament al Palatului Administrativ al județului s-a aflat, timp de șase decenii, la doi pași de Biserica „Sfântul Gheorghe”, o impunătoare Hală de Carne, demolată la începutul anilor 70.  Construcție monumentală, Palatul Administrativ constituie latura de sud a pieței civice centrale a municipiului Pitești, cu o amplă perspectivă spre strada Victoriei până la Teatrul Alexandru Davila. Edificiul are o arhitectură modernă care folosește o serie de elemente tradiționale. Compusă liniar, clădirea are subsol, parter, mezanin și cinci etaje.  Palatul Administrativ este o instituție simbol în arhitectura municipiului Pitești. În același timp, joacă un rol vital în viața administrativă și în dezvoltarea economică a județului Argeș. Întrucât nu au mai fost efectuate intervenții majore asupra imobilului de la momentul construirii, Consiliul Județean Argeș a accesat un proiect cu finanțare europeană privind eficientizarea energetică a clădirii. Astfel, după mai bine de 50 de ani, Palatul Administrativ a fost reabilitat în totalitate în cadrul unui proiect european destinat exclusiv clădirilor administrative publice.  Palatul Administrativ are ca destinație desfășurarea activității administrative a instituțiilor care funcționează în această clădire, respectiv Consiliul Județean Argeș, Instituția Prefectului și alte instituții de interes public. Palatul Administrativ este deschis publicului în cadrul evenimentului Ziua Porților Deschise. 

În zona centrală a municipiului Câmpulung, lângă Monumentul Eroilor, în zidul casei N. Ionescu – Berechet, se află încastrată Crucea Jurământului, ridicată în vremea domniei lui Gheorghe Duca, în 25 decembrie 1674.    Pe această cruce se află una dintre cele mai lungi inscripții în piatră înscrise pe un monument, din câte se cunosc până în prezent în fostul spațiu al Țării Românești.  Numele său vine de la faptul că fiecare conducător nou ales al orașului trebuia să jure, împreună cu cei 12 pârgari (reprezentanți aleși ai obștei), în fața acestei cruci, că va lupta pentru apărarea drepturilor câmpulungenilor. Astfel, ca simbol al autonomiei și privilegiilor urbane, Crucea îndeplinea un rol solemn în cadrul ceremoniei de investitură a judeților, care în fața ei jurau să apere aceste drepturi.   Textul inscripției este săpat în relief, iar între primele rânduri este intercalată stema Țării Românești (acvila cruciată) ce-i conferă un caracter oficial. După invocația de început a Sfintei Treimi, este menționat hramul căruia îi este închinată Crucea (Nașterea Domnului) și apoi domnitorul în funcție - Duca Vodă și familia sa.  După textul propriu-zis al hrisovului se adaugă, la final, numele ispravnicului crucii (Andrea județul cu 12 pârgari) și precizarea datei (luna decembrie, ziua 25, anul 1674).   Hrisovul domnesc săpat în Crucea Jurământului o așează în categoria acelor „tocmeli, legături sau întăriri” domnești scrise pe piatră, numite generic „Cruci hrisov” foarte rar întâlnite în Țara Românească. Se mai cunosc doar alte patru asemenea exemplare, care se păstrează până astăzi. Monumentul este unic în țară, fiind un adevarat document prin care sunt ilustrate tradițiile orașului.   Ca o replică a acestei cruci, în piața veche a orașului este amplasat Monumentul Crucea pârgarilor, având înălțimea de aproape 2 m, lucrat din piatră de Albești și ridicat în anul 1790.    Câmpulungul poate fi numit orașul crucilor de piatră, căci de sute de ani peste cincizeci de exemplare străjuiesc tăcute incintele bisericilor și răspântiile drumurilor. Dintre toate suratele sale, Crucea Jurământului se detașează prin conținutul și rolul său în viața urbană a Câmpulungului medieval, precum și prin caracterul unic al amplasamentului ei actual - în fațada unei case particulare. Crucea Jurământului din Câmpulung se află încastrată în fațada unei clădiri vechi situată vizavi de fostul Hotel Regal, venind dinspre Biserica Domnească și mergând spre Biserica Bărăția. Sursa: muscel-info.ro, historia.ro

În satul Nămăești, comuna Valea Mare Pravăț, se află Casa Memorială George Topîrceanu - o casă țărănească, cu pridvor larg la etaj, acoperită cu șiță și ridicată la început de veac, în 1900, loc în care poetul George Topîrceanu și-a petrecut 8 ani din viață. Casa a intrat în patrimoniul Muzeului Municipal Câmpulung prin donația familiei în anul 1958, fiind declarată ulterior monument istoric de interes național. La intrarea în micul parc, printre pomi, te întâmpină statuia de bronz a poetului, ridicată în 1973 de ofițerul în rezervă Marius Buturoiu, pe soclul căreia sunt așternute ultimele versuri din „Balada morții". În prezent, casa găzduiește o expoziție memorială permanentă, cuprinzând exponate legate de viața și activitatea poetului, precum o parte a bibliotecii personale, scrisori adresate familiei și prietenilor, manuscrise, fotografii, arme de vânătoare, bastoane.  Mica expoziție de la parter invită vizitatorii într-o incursiune în timp pentru a cunoaște viața și activitatea poetului „Baladelor vesele și triste", prin intermediul fotografiilor, scrisorilor către familie, documentelor originale sau facsimilelor și publicațiilor. O scară interioară de lemn, element original în arhitectura țărănească, ne conduce la etaj unde, în două încăperi dispuse simetric față de un antreu, a fost recreată atmosfera în care a trăit și a scris George Topîrceanu. Către stradă, un dormitor cu mobilier de epocă și multe țesături populare evocă pentru vizitator calmul orelor de odihnă ale poetului. Pașii lui traversau micul hol și ajungeau în camera de lucru unde, la biroul pirogravat, așternea în momente de inspirație versuri care au devenit subiecte de poezii: „Aeroplanul" din poezia cu același nume și celebrul geamantan din „Balada chiriașului grăbit". Casa Memorială George Topîrceanu se află în administrarea Muzeului Municipal Câmpulung. Adresă: DC19, sat Nămăiești, comuna Vale Mare Pravăț, județul Argeș (vizavi de Mănăstirea Nămăiești). Sursa: muzeulcampulung.ro, valeamarepravat.ro, wikipedia.org

Câmpulungul și împrejurimile sale se remarcă prin mulțimea siturilor arheologice și a monumentelor istorice, care te transpun în trecut, ca un arc peste timp, sentiment pe care probabil l-a avut și Grigore Tocilescu, directorul Muzeului Național de Arheologie în timpul vizitei făcute aici în 1889. El a recomandat și susținut ideea creării unui muzeu la Câmpulung pentru a salva, conserva și păstra mărturiile trecutului. Muzeul Municipal Câmpulung coordonează Secțiile de Istorie și Etnografie, Mausoleul Mateiaș și Casa Memorială George Topîrceanu. Secția de Istorie cuprinde colecția de artă și colecția de științe ale naturii. Colecția de artă are peste 600 de opere aparținând unor artiști consacrați, precum Sava Henția, N. Vermont, C. Isachie, Ilie Burghele, Oscar Han, Lucian Grigorescu, Corneliu Baba, Marius Bunescu etc. Colecția de științe ale naturii găzduiește o expoziție de roci, fosile, păsări de baltă și din zona de deal și de munte și numeroase animale expuse în mod atrăgător, simulând pe cât posibil mediul lor natural.  Secția de Etnografie și Artă populară este adăpostită într-o clădire declarată monument de arhitectură din sec. al XVIII-lea, construită în stil muscelean, cu parter și etaj. Clădirea a fost ridicată în anul 1735, avându-l ca ultim proprietar pe Gheorghe Ștefănescu, de aici și denumirea de vila „Gică Ștefănescu”. Este cea mai veche construcție civilă din Câmpulung. Secția de Etnografie și Artă populară are în structura sa interioare țărănești specifice zonei Muscel, port popular muscelean de o mare diversitate, obiecte caracteristice ocupațiilor tradiționale din mediul rural din acest areal geografic, precum și o bogată colecție de ceramică. Ca o extensie a Muzeului de Istorie, în administrarea Muzeului Municipal Câmpulung funcționează și expoziția organizată la Mausoleul Mateiaș, dedicată primei conflagrații mondiale și luptelor din zonă. Donația familiei Topîrceanu a permis ca din 1958 Muzeul Municipal Câmpulung Muscel să poată organiza pentru vizitare și casa memorială a poetului. Adresa: Strada Negru Vodă, nr. 119, Câmpulung Muscel, Argeș Sursa: Muzeul Municipal Câmpulung

Ansamblul monumental religios Bărăția (sec. XIV), monument istoric de arhitectură de interes național, este situat în centrul municipiului Câmpulung, fiind compus din trei obiective distincte: Biserica “Sfântul Iacob”, Turnul Bărăției și Casa parohială.   Biserica “Sfântul Iacob” este cea mai veche clădire din ansamblu, fiind interesantă prin prezența cunoscutei lespezi a Comitelui Laurențiu de Longo Campo, datată în anul 1300, aflată în interior, sub altar.  Lespedea funerară constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara Românească și, în același timp, prima mențiune scrisă a orașului Câmpulung. Textul de pe piatra de mormânt, scris în limba latină, este următorul: “Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini MCCC”, în traducere: “Aici este înmormântat comitele Laurențiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300”. Incendiată de turci în anul 1737, Bărăția a fost refăcută prin grija egumenului Antoniu Ciobriu în anul 1760, pe structura corului bisericii catolice distruse.   Un autentic simbol arhitectural al Câmpulungului medieval, Turnul Bărăției, cum este denumit turnul-clopotniță, a fost edificat în 1730, pe amplasamentul unui turn anterior, de plan pătrat, având înălțimea până la cornișă de 13 m. La sfârșitul secolului al XIX-lea, construcția a fost supraînălțată printr-un etaj cu acoperiș piramidal, montându-se și un orologiu. Casa parohială datează din secolul al XVII-lea și include, în structura sa, un beci extins la demisol, acoperit cu bolți, iar, la etaj, camere decorate în stil gotic și foișor cu arcade susținut pe coloane masive de cărămidă. Prin lucrările de restaurare, ansamblul istoric al Bărăției, cu monumentele sale revalorificate, se prezintă în condițiile corespunzătoare vechimii și importanței sale istorice și arhitectonice.    Biserica “Sfântul Iacob” Bărăția se află în centrul municipiului Câmpulung, în capătul Bulevardului, pe strada Negru Vodă, 116. Municipiul Câmpulung este străbătut de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov, aflându-se la o distanță de 52 km de Pitești și 84 km de Brașov.

Pe malul drept al Topologului se află Cula Sultănica, o locuință fortificată construită la sfârșitul secolului al XVIII - lea de căpitanul Ştefan Balotă, având caracter de construcție pentru apărare în vremuri de neliniște.  A devenit leagănul familiei Brătianu, după căsătoria lui Ene Brătianu cu Safta, nepoata căpitanului Balotă.  Edificiul poartă numele de Sultănica de la Sultana, fiica lui Ene Brătianu.  Ene Brătianu a ridicat alături şi o frumoasă biserică, cu hramul Sfântul Nicolae. Biserica "Sf. Nicoale" este un monument istoric de arhitectură de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, făcând parte din a doua epocă a noului stil românesc al Renașterii.  În curtea bisercii se află o cruce de piatră, care datează din anul 1736, scrisă în litere chirilice, precum și cavoul marelui savant Constantin Miculescu.

Un loc aparte, unic pe aceste meleaguri, este Cimitirul de Onoare al Eroilor, ridicat în memoria eroilor Primului Război Mondial, căzuți în luptele care s-au dus pe Valea Topologului.  Aici, au fost aduse rămășițele pământești ale celor care și-au pierdut viața în război, din toate localitățile învecinate.  Pe lateralele aleii străjuite de brazii din curtea interioară sunt 361 de plăci inscripționate cu numele eroilor.  În cimitir sunt înhumați, în total, 722 de eroi.

În comuna Șuici descoperim locuința Popii Floarea din Rudeni, personaj evidențiat în versurile poetului George Topîrceanu, constituind astfel sursă de inspirație în scrierile satirice ale sale.  George Topîrceanu și-a petrecut anii copilăriei la Schitul de maici Văleni, iar clasele primare le-a făcut la școala primară din Șuici.  În prezent, locuința Popii Floarea din Rudeni se află în proprietate privată.  Remarcabilă este și o gospodărie tradițională, cu arhitectură specifică zonei, ce păstrează între pereții săi memoria satului argeșean.  Gospodăria tradițională din Șuici este expusă la Muzeul Național al Satului  „Dimitrie Gusti" București. În prezent, gospodăria se află în proprietate privată.

Încă de la intrarea în comuna Șuici, te întâmpină trunchiul stejarului multisecular, a cărui existenţă numără peste 1500 de ani.  Legenda spune că la umbra bătrânului stejar, Mihai Viteazul a făcut un popas pe când se afla în drum spre Transilvania prin Turnul Roşu, în campania ce a precedat bătălia de la Şelimber.