Musceleanca lui Nicolae Grigorescu

De obicei, când vizităm muzee, trecem grăbiți cu privirea peste ceramica vechilor culturi, părându-ni-se de importanță strict științifică.  Am dorit să inserăm în acest TOP ceramica culturii Gumelnița pentru a arăta că este bine și frumos să ne ducem cu gândul până în cea de a doua jumătate a mileniului V î.H., în neolitic. Oamenii gândeau, aveau idei creatoare, știau ce este frumosul. La Muzeul Județean Argeș, ceramica culturii Gumelnița este frumos reprezentată. 

Muzeul Municipal Curtea de Argeş este situat în imediata apropiere a Bisericii Domneşti, în centrul oraşului, într-o cladire monument istoric.  Muzeul Municipal relevă, prin exponatele ce se regasesc aici, istoria de secole a capitalei Țării Românești – Curtea de Argeș. Muzeul deține peste 14.000 de exponate provenind din descoperiri istorice și arheologice făcute în zona Argeșului, dar și din donații, fiind expuse în șapte săli amenajate după criteriul cronologic. Exponatele Muzeului Municipal Curtea de Argeş sunt obiecte de cult, arme, bijuterii, colecţii numismatice, documente, statuete din bronz ale domnitorilor de la Argeş. Cum la Curtea de Argeș, în secolul XIV, s-a înființat de către Vladislav I prima monetărie a Țării Românești, colecția numismatică din Muzeul Municipal Curtea de Argeş este una semnificativa, cuprinzând monede dacice, romane, medievale, inclusiv monede de la regele maghiar, Carol Robert de Anjou. Multe dintre aceste monede au fost găsite la Curtea de Argeș, fapt ce dovedește importanța ca centru politic, economic și comercial a zonei. Sursa: Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/

Dacă zidurile conacului ar putea povesti câte au văzut și ce au auzit de-a lungul secolelor tumultuoase de istorie românească care au trecut peste curtea Goleștilor, câte secrete am afla, câte bucurii și tristeți am retrăi!   Ce atmosferă încordată gata să explodeze trebuie să fi trăit cei de la curtea Goleștilor, în primăvara anului 1821! În seara zilei de 20 mai, pe când controla pichetele de pază din tabăra pandurilor, T. Vladimirescu a avut o confruntare cu căpitanii săi care refuzaseră să semneze un act de credință față de el. Ca urmare a unei discuții violente, T. Vladimirescu cu duritate, fără suficientă chibzuință în acel moment, a poruncit să fie spânzurat căpitanul Ioniță Urdăreanu, acesta fiind foarte iubit de panduri. Era un flăcău „de o stare robustă, în cea mai frumoasă vârstă a juneţei sale, cu un păr galben ca beteala care ajungea la genunche şi de o frumuseţe nespusă, rudă cu cei mai mulţi căpitani”. Trupul lui atârna, spânzurat de o salcie şi se vedea clar la lumina focurilor. A fost situația care l-a făcut pe M. Cioranu, aghiotantul lui T. Vladimirescu, să noteze despre șeful său: „Trebuie să spunem adevărul, Tudor era un om aspru și la mai multe împrejurări, crud”.  Profitând de starea de nemulțumire creată în tabăra pandurilor, în dimineața zilei de 21 mai, căpitanii Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache l-au acuzat pe T. Vladimirescu de trădare a Eteriei și de înțelegere cu turcii.  T. Vladimirescu a fost făcut prizonier de eterişti înlăuntrul foişorului în primele ore ale dimineţii de 21 mai şi n-a mai fost scos afară decât atunci când s-au îndreptat spre Pitești, sub pază sigură. De aici a fost dus la Târgoviște unde a fost executat în noaptea de 26/27 mai 1821. Foișorul de pază este astăzi intrarea principală a Muzeului Golești, unde vizitatorii pot admira arme de provenienţă turcească din timpul revoluţiei și o copie a drapelului pandurilor, purtat de aceştia cu glorie în timpul revoltei.

Provine din regiunea Oltenia și este o locuință, casă semiîngropată, unde intrarea se face prin tindă (gârllici), se ajunge în vatră, camera numită "la foc" din care se trece "în sobă" - odaia de locuit. Podeaua este de pământ, iar pereţii laterali sunt căptuşiţi cu cărămidă şi cu scânduri de stejar aşezată vertical. Straturile alternative de pământ şi paie se aştern pe baza formată de "mârtaci". "Mârtacii" puşi în plan oblic şi fixaţi în cosoroabă cu ajutorul unor "măsele" formează acoperişul. Fumul era evacuat printr-un coş cu corlată, foarte puternic şi coborât mult, care se continuă în sus printr-o construcţie în formă de trunchi de piramidă, lucrat din cărămidă; coşul iese mult în afară deasupra acoperişului.

Muzeul Național Brătianu se află la 6 km de Pitești, pe DN 7, drumul vechi spre București. Este conacul celei mai mari familii de liberali, unde regi, celebrități politice, culturale și istorice i-au trecut pragul de-a lungul timpului. Este unul dintre cele mai frumoase domenii boiereşti din România, păstrat foarte bine până în zilele noastre. Aici au trăit și lucrat trei dintre prim-miniştrii României, dintre care primii doi – Ion şi Ionel Brătianu – au avut un rol covârşitor în realizarea României moderne. În opinia poetului Ion Pillat, moșia și casa de la Florica se situau printre „priveliștile rare și de preț în geografia sentimentală a neamului românesc”, chiar dacă peisajul părea simplu și discret.  În apropierea conacului, se află Biserica Brătienilor, “Biserica Sf. Ioan Botezatorul”, construită în 1898, după planurile arhitectului francez André Lecomte du Noüy, același care a restaurat Mănăstirea Curtea de Argeș. Este realizată în întregime din piatră de Albești, în formă de cruce și are o singură turlă. Un detaliu foarte interesant legat de această biserică, este faptul că nu a fost pictată niciodată. Aici sunt înmormântați membrii familiei Brătianu. Pe moșia Brătienilor se află o pivniță și o cramă datând din epoca lui Constantin Brâncoveanu, care avea o casă și o vie în apropiere, la Valea Mare, numită „foișorul de la vii” sau „conacul de la Valea Mare”. Sursa: Muzeul Național Brătianu; https://zonastefanesti.ro/

Uriaşa lingură de lemn de la Mioveni, deţinătoare a unui record omologat în celebra Guinness Book of Records, măsoară 17,79 m lungime și 1,50 m în cel mai lat punct (lungimea căușului cu brațe) și a fost realizată în 14 zile de către meșterul popular Ion Rodoș.  Lingura de lemn este o adevărată operă de artă, fiind ornată cu motive populare tradiționale și cu sigla orașului Mioveni. Lingura a fost confecționată din lemnul a doi arbori de tei, primul exemplar de 100 de ani, cu un diametru de 78 cm, fiind folosit pentru realizarea căușului, iar cel de-al doilea arbore fiind folosit pentru coada lingurii.  Lingura de lemn uriașă este expusă la Muzeul Etnografic Constantin Năstase - Racovița din Mioveni.

Cula Racovița a fost construită de vestitul boier Nicolae Racoviceanu ca loc de apărare, împotriva haiducilor, hoților sau a cetelor turcești care treceau Dunărea după jafuri.  Clădirea are o structură înaltă de 20 de metri, cu ziduri groase, ferestre mici și cu o singură intrare - ușă de stejar, bine zăvărită.  În prezent, Cula Racovița găzduiește Muzeul Etnografic ''Prof. Constantin Năstase''.  Colecțiile muzeului cuprind elemente de port popular, îndeletniciri, numismatică, obiecte de artă, mărturii relegioase, arme, tâmplărie, dogărie, fierărie.  ***** La Muzeul Etnografic din Mioveni este expusă și lingura de lemn uriașă, deţinătoare a unui record omologat în celebra Guinness Book of Records.  Lingura măsoară 17,79 m lungime și 1,50 m în cel mai lat punct și a fost realizată de meșterul popular Ion Rodoș și fiul acestuia. Lingura de lemn este o adevărată operă de artă, fiind ornată cu motive populare tradiționale și cu sigla orașului Mioveni.    Ion Rodoș este din Nucșoara, județul Argeș și în lumea neîntrecuților meșteri populari e cunoscut drept „omul care a învăţat lemnul să zboare”.    Lingura a fost confecționată din lemnul a doi arbori de tei, primul exemplar de 100 de ani, cu un diametru de 78 cm, fiind folosit pentru realizarea căușului, iar cel de-al doilea arbore fiind folosit pentru coada lingurii. Sursa: https://miovenicity.ro/

Una dintre piesele, din păcate puține, de mobilier, autentice, păstrate la Muzeul Naţional Brătianu este o masă persană de o mare valoare cumpărată de Ion C. Brătianu de la Paris în anul 1860. Este realizată din lemn de cireş pietrificat, după o metodă tradiţională arabă prin care lemnul era scufundat într-o apă cu conţinut ridicat de minerale şi lăsat o perioadă de timp și în acest fel mineralele pătrundeau în celulele vegetale ale lemnului, înlocuind lignina şi celuloza. După scoaterea lemnului din apă, prin uscare, mineralele cristalizau şi dădeau duritate acestuia. Blatul mesei este circular, lucrat în lemn de cireş, iar pe marginea mesei sunt opt plăcuţe ceramice smălţuite, pe care sunt evocate scene şi motive din viaţa tradiţională persană. Masa a fost realizată în secolul al XVI-lea, în timpul dinastiei Safavide (1501-1722; 1729-1736), perioadă caracterizată de o renaştere în domeniul artelor. Venind să vedeți masa persoană a lui Ion C. Brătianu, nu veți rezista și veți vizita întregul muzeu argeșean de la Florica.

Situat la aproximativ 10 km de Pitești, pe DN 7, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești este un spațiu istoric unic în România, unde vizitatorii pot explora atât o curte boierească, dar și un sat tradițional complet, cu gospodării, biserică, școală, primărie și han. În centrul unei curți boierești, pline de verdeață, se află conacul construit în 1640. Aici afli cum trăiau boierii Golești în secolul al XIX-lea și care au fost marile evenimente istorice legate de acest loc și de această familie boierească, precum Revoluțiile de la 1821 și 1848, Unirea Principatelor Române, aducerea lui Carol I ca domnitor. Tronul celor patru regi ai României se află expus în conac. Tot aici putem vizita Școala de la Golești – prima școală modernă cu predare în limba română, care a funcționat între 1826 și 1830, secția de etnografie și artă populară a județului Argeș și secția de istorie. În fața complexului muzeal Golești se află Biserica Golești „Sfânta treime”, un monument unicat în județul Argeș, construit în stil moldovenesc, cu influențe arhitecturale gotice târzii. Biserica și clopotnița, monumente istorice remarcabile, stau mărturie istoriei scrise de familia Goleștilor. Dincolo de zidurile de apărare ale conacului, te plimbi într-un sat tradițional, ale cărui gospodării reprezintă toate zonele etnografice importante ale României. Muzeul se întinde pe o suprafață de 14 ha, fiind expuse peste 30 de gospodării țărănești. În cadrul Muzeului Etnografic în Aer Liber, regăsim atât vatra satului, gospodăriile, atelierele meșteșugărești, cât și unelte și instalații pentru vin. În zonele viticole și pomicole, pimnițele (magaziile) aveau o însemnătate mare, fiind spații de depozitare pentru butoaiele cu vin și cu țuică, pentru uneltele cu care se lucra în plantații și pentru instrumentele de prelucrare a strugurilor și a feluritelor pometuri. Pimnițele din Muzeul Golești sunt construite din bârne masive de stejar, cu una, două sau trei camere. Sunt acoperite cu șiță, șindrilă sau nuiele din viță de vie. Construcțiile îngropate sau semi-îngropate destinate depozitării vaselor cu borhot și în care era montat cazanul de țuică se numesc poverne sau velnițe. Linuri, teascuri și butoaie vechi de 200 de ani sunt expuse alături de casa dogarului. Teascurile sunt instrumente mecanice pentru extragerea mustului din boabele de struguri, pe când linurile, mult mai simple, presupuneau o acțiune directă a viticultorilor, respectiv călcarea strugurilor cu picioarele.  În funcție de tradițiile fiecărei zone etnografice, fie fecioarele, fie feciorii erau lăsați sa se urce în lin și să zdrobească strugurii. Pe lângă expozițiile istorice și etnografice, la Muzeul Golești există un parc cu arbori seculari, un loc de joacă și un manej pentru echitație cu cai și ponei, care oferă o diversitate de activități pentru toate vârstele. Între parcul conacului și muzeul în aer liber, ca un vechi han de răscruce, între lumea boierilor și cea a țăranilor, terasa își așteaptă oaspeții. Vizitatorii muzeului se pot opri din periplul lor pentru a savura delicioasele gogoși, răcoritoarele sucuri naturale, înghețată, cafea și alte delicatese. Alături de terasă se află locul de joacă, tiroliana și plimbările cu poneii. Al doilea loc de joacă se află în muzeul în aer liber, lângă popicărie. Micii vizitatori pot petrece timp în aer liber bucurându-se de leagănele, toboganul și balansoarele din parc.  Tiroliana din parcul Goleștilor îi așteaptă pe copiii curajoși și cu spirit de aventură. Are o lungime de 60 de metri și suportă o greutate maximă de 50 de kg. Muzeul asigură echipamentul de protecție complet: cască, ham, carabină.  La Muzeul Golești, echitația cu cai și ponei se desfășoară într-un cadru deosebit. În parcul hipic sau în parcul conacului, călărețul se poate bucura atât de aerul proaspăt, cât și de frumusețea arborilor, a pomilor fructiferi și a florilor, atât de dragi doamnelor din familia Golescu.  Un punct de atracție al Secției în Aer Liber îl constituie popicăria. Situată în imediata apropiere a hanului și a locului de joacă, popicăria este destinată atât copiilor, cât și adulților. Popicele, bilele și întreaga construcție sunt din lemn. Nu se percepe nicio taxă de acces și utilizare. Jocul de popice dezvoltă motricitatea, coordonarea, spiritul de competiție, dar, mai ales, este foarte distractiv. Muzeul Golești are o ofertă atractivă și diversificată pentru dezvoltarea laturii creative și a simțului artistic al vizitatorilor săi, fie elevi, fie adulți. La Muzeul Golești sunt organizate diverse ateliere de creație tematice.  Program: zilnic, de luni până duminică, între orele 8:00 - 16:00 (iarna: 1 noiembrie 2025- 31 martie 2026)  şi 9:00 - 18:00 (vara: 1 aprilie - 31 octombrie). Sursa: Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești