Musceleanca lui Nicolae Grigorescu
Musceleanca lui Nicolae Grigorescu

Musceleanca lui Nicolae Grigorescu

Strada Armand Călinescu Nr.44, Pitești 110048, Romania

About

La 20 septembrie 1861, Nicolae Grigorescu pleacă la Paris, bursa obţinută fiind de 260 de galbeni. A locuit mai întâi la la hotelul Corneille apoi în Cartierul Latin şi a intrat la Şcoala de Belle-Arte, frecventând atelierul lui Sebastien Cornu, unde este coleg cu Renoir şi unde va studia desenul şi compoziţia.

În toată perioada petrecută la Paris, Grigorescu a realizat o serie de copii după vechii maeştrii ai picturii, urmare a numeroaselor sale vizite la Muzeul Luvru. Însă, vocaţia sa de peisagist, îl atrage către Şcoala de la Barbizon, aflată într-un sat celebru în acele timpuri prin arta înnoitoare a unor artişti precum Jean-François Millet şi Théodore Rousseau, stabiliţi chiar aici.

Se mută la Barbizon, unde îşi desăvârşeşte educaţia artistică prin asimilarea experienţei unor artişti precum Gustave Courbet ori Théodore Rousseau.

Emblematice pentru perioada de formare de la Barbizon, au rămas câteva lucrări de mare valoare artistică, unele dintre ele făcând parte din Tezaurul României care a fost dus spre păstrare în anul 1917 în Rusia, în timpul Primului Război Mondial. Menţionăm aici, dintre lucrările etapei Barbizon, „Peisaj cu turmă de oi”, „Peisajul din pădure”, „Interior de curte”, „Toamna la Fontainebleau”, „Intrarea în pădurea Fontainebleau”, „Apus de soare la Barbizon”, sau „Peisaj cu turmă de oi”.

În anul 1867 participă la Expoziţia Universală de la Paris cu şapte lucrări, apoi expune la Salonul parizian din anul 1868 lucrarea „Tânără ţigancă”, revine de câteva ori în ţară şi, începând din 1870, participă la Expoziţiile artiştilor în viaţă şi la cele organizate de „Societatea Amicilor Bellelor-Arte”.

În perioada 1873-1874 face călătorii de studii în Italia, la Roma, Napoli şi Pompei, apoi merge în Grecia şi la Viena.

În 1877 este convocat să însoţească armata română în calitate de „pictor de front”, realizând la faţa locului picturi după luptele de la Griviţa şi Rahova, alte desene şi schiţe.

În anii 1879 şi 1890, lucrează în Franţa, în Bretagne la Vitré sau în atelierul său din Paris, apoi revine în ţară, stabilindu-se la Câmpina, apoi deschide mai multe expoziţii personale, în anii 1891 şi 1904, la Ateneul Român.
În această perioadă se dedică cu predilecţie subiectelor rustice, într-o varietate de motive, realizează care cu boi, potrete de ţărănci şi nenumărate
peisaje cu specific românesc.
În anul 1899 devine membru de onoare al Academiei Române.

La 21 iulie 1907, Nicolae Grigorescu trece la cele veşnice, la locuinţa sa de la Câmpina, lăsând, neterminată, pe şevalet, lucrarea „Întoarcerea de la bâlci”.

La Muzeul Județean Argeș puteți vedea tabloul Musceleanca. 

Similar Suggestions

De obicei, când vizităm muzee, trecem grăbiți cu privirea peste ceramica vechilor culturi, părându-ni-se de importanță strict științifică.  Am dorit să inserăm în acest TOP ceramica culturii Gumelnița pentru a arăta că este bine și frumos să ne ducem cu gândul până în cea de a doua jumătate a mileniului V î.H., în neolitic. Oamenii gândeau, aveau idei creatoare, știau ce este frumosul. La Muzeul Județean Argeș, ceramica culturii Gumelnița este frumos reprezentată. 
Strada Armand Călinescu Nr.44, Pitești 110048, Romania
Open
5.0 1 review
The Curtea de Argeș Municipal Museum reveals the centuries-old history of the town which was the capital of Wallachia. The museum holds over 14.000 exhibits from historical and archaeological discoveries made in the Argeș area. Among the exhibits, there are cult objects, weapons, jewellery, numismatic collections, documents and bronze statuettes of the rulers of Argeș. Vladislav I established in Curtea de Argeș, in the fourteenth century, the first mint of Wallachia. The numismatic collection of the Curtea de Argeș Municipal Museum is a significant one, comprising Dacic, Roman, medieval coins, including coins from the Hungarian king, Carol Robert de Anjou.
Strada Negru Vodă 2, Curtea de Argeș 115300, Romania
Open
Dacă zidurile conacului ar putea povesti câte au văzut și ce au auzit de-a lungul secolelor tumultuoase de istorie românească care au trecut peste curtea Goleștilor, câte secrete am afla, câte bucurii și tristeți am retrăi!   Ce atmosferă încordată gata să explodeze trebuie să fi trăit cei de la curtea Goleștilor, în primăvara anului 1821! În seara zilei de 20 mai, pe când controla pichetele de pază din tabăra pandurilor, T. Vladimirescu a avut o confruntare cu căpitanii săi care refuzaseră să semneze un act de credință față de el. Ca urmare a unei discuții violente, T. Vladimirescu cu duritate, fără suficientă chibzuință în acel moment, a poruncit să fie spânzurat căpitanul Ioniță Urdăreanu, acesta fiind foarte iubit de panduri. Era un flăcău „de o stare robustă, în cea mai frumoasă vârstă a juneţei sale, cu un păr galben ca beteala care ajungea la genunche şi de o frumuseţe nespusă, rudă cu cei mai mulţi căpitani”. Trupul lui atârna, spânzurat de o salcie şi se vedea clar la lumina focurilor. A fost situația care l-a făcut pe M. Cioranu, aghiotantul lui T. Vladimirescu, să noteze despre șeful său: „Trebuie să spunem adevărul, Tudor era un om aspru și la mai multe împrejurări, crud”.  Profitând de starea de nemulțumire creată în tabăra pandurilor, în dimineața zilei de 21 mai, căpitanii Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache l-au acuzat pe T. Vladimirescu de trădare a Eteriei și de înțelegere cu turcii.  T. Vladimirescu a fost făcut prizonier de eterişti înlăuntrul foişorului în primele ore ale dimineţii de 21 mai şi n-a mai fost scos afară decât atunci când s-au îndreptat spre Pitești, sub pază sigură. De aici a fost dus la Târgoviște unde a fost executat în noaptea de 26/27 mai 1821. Foișorul de pază este astăzi intrarea principală a Muzeului Golești, unde vizitatorii pot admira arme de provenienţă turcească din timpul revoluţiei și o copie a drapelului pandurilor, purtat de aceştia cu glorie în timpul revoltei.
Strada Banul Radu Golescu 34, Golești 117717, Romania
Open
Provine din regiunea Oltenia și este o locuință, casă semiîngropată, unde intrarea se face prin tindă (gârllici), se ajunge în vatră, camera numită "la foc" din care se trece "în sobă" - odaia de locuit. Podeaua este de pământ, iar pereţii laterali sunt căptuşiţi cu cărămidă şi cu scânduri de stejar aşezată vertical. Straturile alternative de pământ şi paie se aştern pe baza formată de "mârtaci". "Mârtacii" puşi în plan oblic şi fixaţi în cosoroabă cu ajutorul unor "măsele" formează acoperişul. Fumul era evacuat printr-un coş cu corlată, foarte puternic şi coborât mult, care se continuă în sus printr-o construcţie în formă de trunchi de piramidă, lucrat din cărămidă; coşul iese mult în afară deasupra acoperişului.
Strada Banul Radu Golescu 34, Golești 117717, Romania
Open
The Brătianu National Museum presents to the visiting public one of the most beautiful boyar domains in Romania. Florica domain, consisting of a mansion, a farm, a chapel, a wine cellar, a station and even an astronomical observer, all located in the middle of a vast park, surrounded by the vineyards of Ștefănești, is the work of Ion and Ionel Brătianu, father and son, who transformed a cosy house of administration of the estate into a sumptuous boyar residence, where important decisions were made regarding our history. The reception room is the largest room in the house, in which the access staircase to the main entrance was preserved in the original, the ceilings carved with the ceramic recessed, the library bodies with the crystal windows and the cherry wood bench. In the mansion there are kept unique exhibits: the bronze bust of Ion I.C. Brătianu, made by Ion Jalea; the wooden stick, belonging to Ion C. Brătianu; the table made of petrified cherry wood, according to a traditional Arabic method; the tuxedo, a glass of baccarat and a portrait, belonging to Dumitru C. Brătianu. Remarkable is also the park arranged around the mansion from Florica, with winding alleys, guarded by trees. Another important component is the church where the members of the Brătianu family are buried. Located on a plateau on the right side of the park, on the edge of the forest, the chapel of the Brătianu family dedicated to the "Birth of Saint John the Baptist" was built in 1898 according to the plans of the French architect Andre Lecomte du Nouy.
Aleea Stațiunii 37, Ștefănești 117715, Romania
Uriaşa lingură de lemn de la Mioveni, deţinătoare a unui record omologat în celebra Guinness Book of Records, măsoară 17,79 m lungime și 1,50 m în cel mai lat punct (lungimea căușului cu brațe) și a fost realizată în 14 zile de către meșterul popular Ion Rodoș.  Lingura de lemn este o adevărată operă de artă, fiind ornată cu motive populare tradiționale și cu sigla orașului Mioveni. Lingura a fost confecționată din lemnul a doi arbori de tei, primul exemplar de 100 de ani, cu un diametru de 78 cm, fiind folosit pentru realizarea căușului, iar cel de-al doilea arbore fiind folosit pentru coada lingurii.  Lingura de lemn uriașă este expusă la Muzeul Etnografic Constantin Năstase - Racovița din Mioveni.
Racovița 115400, Romania
The Racovița – Mioveni Kula was built by the famous boyar Nicolae Racoviceanu as a place of defence against outlaws, thieves or Turkish bands that crossed the Danube to rob. The building structure is 20 meters high, with thick walls, small windows and a single entrance (an oak door, which is well latched). Currently, the Racovita Kula hosts the Ethnographic Museum ''Prof. Constantin Năstase”. The collections of the museum include elements of folk costumes and occupations, numismatics, art objects, religious testimonies, weapons, carpentry, cooperage, ironworks. At the Ethnographic Museum in Mioveni is also exhibited the huge wooden spoon, holding a record approved in the famous Guinness Book of Records. The spoon measures 17.79 metres in length and 1.50 metres in the widest point and it was made by the artisan Ion Rodoș and his son. The wooden spoon is a real work of art, being adorned with traditional folk motifs and the logo of the city of Mioveni.
Racovița 115400, Romania
Open
Una dintre piesele, din păcate puține, de mobilier, autentice, păstrate la Muzeul Naţional Brătianu este o masă persană de o mare valoare cumpărată de Ion C. Brătianu de la Paris în anul 1860. Este realizată din lemn de cireş pietrificat, după o metodă tradiţională arabă prin care lemnul era scufundat într-o apă cu conţinut ridicat de minerale şi lăsat o perioadă de timp și în acest fel mineralele pătrundeau în celulele vegetale ale lemnului, înlocuind lignina şi celuloza. După scoaterea lemnului din apă, prin uscare, mineralele cristalizau şi dădeau duritate acestuia. Blatul mesei este circular, lucrat în lemn de cireş, iar pe marginea mesei sunt opt plăcuţe ceramice smălţuite, pe care sunt evocate scene şi motive din viaţa tradiţională persană. Masa a fost realizată în secolul al XVI-lea, în timpul dinastiei Safavide (1501-1722; 1729-1736), perioadă caracterizată de o renaştere în domeniul artelor. Venind să vedeți masa persoană a lui Ion C. Brătianu, nu veți rezista și veți vizita întregul muzeu argeșean de la Florica.
Aleea Stațiunii 37, Ștefănești 117715, Romania
Open
5.0 1 review
The Museum of Viticulture and Fruit Growing in Golești represents a unique historical space in Romania. It covers an area of 14 hectares and has a valuable patrimony, being structured in two major sections: the History - Ethnography Section and the Open Air Section. At the Golești Museum, visitors can explore both a boyar courtyard and a complete traditional village with households, church, school, town hall and inn. In the centre of the boyar court, surrounded by flowers and greenery, is the Manor of Golești, built in 1640. Here you will discover how the Golești boyars lived in the nineteenth century and what were the great historical events related to this place and this boyar family. The Manor of the Golescu family has a close connection with the Romanian royalty, being the place where King Carol I spent the first night on Romanian territory. In the winter salon, where the Golescu family used to gather around the festive tables, two exceptional pieces are exhibited today: the throne of the kings of Romania and the office of King Carol I. In the courtyard, there is also the infirmary of ruler Radu Golescu. At the end of the 18th century, the ruler Radu Golescu, the first enlightened boyar from Wallachia, built, on his estates, the first infirmary – a hospital where the sick and the elderly of the village were cared for. The Golești boyars established on their field the first school with teaching in Romanian in the south of the country for the children from the village who wanted to learn. The Free Public School from Golești was a model institution for the first half of the 19th century. Regardless of the social rank they had, the students benefited from courses and manuals free of charge. Two great personalities of the Romanian education taught here: Ion Heliade Rădulescu and Aaron Florian. Beyond the defensive walls of the mansion, one walks in a traditional village, whose households introduce us to all the important ethnographic areas of Romania. Also, numerous recreational activities are accessible to the visiting public: horse and pony riding, carriage rides, zipline for children, playgrounds and peasant bowling alley.
Strada Banul Radu Golescu 34, Golești 117717, Romania