Biserica

În vestitul cartier de odinioară al olarilor, în apropierea Mănăstirii Curtea de Argeș, se află Biserica Olari, ce poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Este un monument cu aspect rustic, cuprinzând variate elemente de arhitectură din lemn și zidărie îmbinate original. A fost zidită în secolul al XVII-lea, prin strădaniile monahiei Salomia.   Planul construcţiei, diferit de cel al arhitecturii munteneşti – cu turn clopotniţă lipit de corpul principal al clădirii – ne aminteşte de unele ctitorii moldoveneşti din epoca lui Ştefan cel Mare. Se remarcă faptul că în cazul frescelor din interior, tabloul intitulat "Moartea" este reprezentat ca o forţă ce reglează echilibrul universal, acest tip de reprezentare scenică fiind unic în România şi printre puţinele din lume.    Monumentul aminteşte de o veche îndeletnicire a oamenilor acestor locuri. Din cele mai vechi timpuri, poate chiar din vremea când era cetate de scaun, localitatea a fost cunoscută ca un mare centru de ceramică. Producţia vaselor decorate cu brâie în relief, cu linii perpendiculare, orizontale sau verticale şi motive zoomorfe, ulcioarele mari (cu două mânere) sau cele mici (cu mâner şi gură lată) şi, mai ales, ulcioarele de nuntă, smălţuite într-o nuanţă de verde închis şi bogat ornamentate, dovedesc o veche tradiţie a acestui meşteşug. [Image]Sursa: Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/

Biserica de lemn din Bărbălătești, localizată în satul Bărbălătești, comuna Valea Iașului, a fost construită în anul 1801. Hramul bisericii este "Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul".  Situată în extremitatea estică a comunei Valea Iașului, pe drumul național DN 73C, ce leagă municipiile Curtea de Argeș - Câmpulung Muscel, Parohia Bărbălătești este componentă a Protopopiatului Curtea de Argeș din cadrul Eparhiei Argeșului și Muscelului.  Biserica este monument istoric, construită în formă de corabie, compusă din altar, naos, pronaos și pridvor, fiind acoperită cu șiță. Anuarul din 1909 fixează anul 1860 ca an al edificării acestei biserici. Cu toate acestea, dimensiunile și elementele arhitectonice ne conduc către o datare mai timpurie cu cel puțin cu un secol.

Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală este amplasată la intrarea în incinta Mănăstirii Curtea de Argeș și poartă hramul Sfintei Mucenițe Filofteia și Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.  Edificiul servește drept catedrală a arhiepiscopului Argeșului și Muscelului, precum și necropolă regală. Necropola regală are 16 locuri de veci pentru membrii Casei Regale a României și arhiepiscopii Argeșului și Muscelului. [Image]În noua necropolă regală au fost înmormântați regele Mihai I (16 decembrie 2017) și regina Ana (13 august 2016). Tot aici au fost reînhumate rămășițele pământești ale regelui Carol al II-lea, aduse în ţară în 2003 de la Lisabona, la 50 de ani după moartea sa, și cele ale Reginei Elena, aduse în țară în 2019 de la Lausanne. În viitor, urmează să fie strămutate la Curtea de Argeș și rămășițele pământești ale altor membri ai Familiei Regale din a patra generație. [Image]

Pe 18 aprilie 1930, la Costești a avut loc o tragedie. Bisericuţa de lemn din sat a ars din temelii chiar în Vinerea Mare a Paştelui. Au murit 116 persoane, majoritatea copii. După acest eveniment dramatic, creştinii din întreaga ţară au ajutat la ridicarea unei alte biserici în Costeşti. Inițiativa i-a aparţinut Patriarhului României de atunci, Miron Cristea, care a demarat o colectă publică națională. Pe lângă materialele de construcție, a mai fost strânsă şi suma de 10 milioane de lei, bani cu care s-au ridicat, la 2 km de locul incendiului, noua biserică, casa parohială şi paraclisul din cimitir. Purtând hramul „Sfântul Prooroc Ilie", făcătorul de minuni și aducătorul de ploi, biserica a fost construită în formă de cruce, cu două turle, din cărămidă și piatră de Albești, între anii 1930 și 1932.  Cel care a gândit și proiectat biserica nouă din Costești a fost Dimitrie Ionescu – Berechet, unul dintre cei mai mari arhitecți români. Portofoliul său de lucrări conține peste 400 de proiecte care impresionează prin diversitate. Din 1930 până în 1963 a fost arhitectul-șef al Patriarhiei Române, timp în care a proiectat peste 100 de biserici noi. Pictura a fost realizată de Dimitrie Belizarie, fiind și el unul dintre cei mai vestiți pictori bisericești.  Biserica a fost sfințită pe 21 iulie 1935 de un sobor de clerici în frunte cu episcopul Argeșului, Nichita Duma, și Patriarhul României, Miron Cristea.   La eveniment, a fost prezent și regele Carol al II-lea, fiind pentru prima dată când un rege a participat la sfinţirea unui lăcaş de cult din Argeș. Evenimentul bisericesc a rămas în memoria oamenilor cu atât mai mult cu cât Catedrala „Sfântul Prooroc Ilie" Costeşti este singura biserică din Argeş la sfinţirea căreia a luat parte un rege. [Image]Noua catedrală bisericească din Costești este astăzi una din mândriile orașului, fiind un punct de atracție atât datorită istoriei sale, cât și datorită arhitecturii deosebite.  Orașul Costești se află în sudul județului Argeș, în Câmpia Piteștilor, pe malurile râului Teleorman. Este străbătut de șoseaua națională DN 65A, care leagă Piteștiul de Roșiorii de Vede. Sursa: primariacostestiag.ro, arhiepiscopiaargesuluisimuscelului.ro, fototecaortodoxiei.ro

Catedrala "Sfinții Petru și Pavel" tronează în centrul Mioveniului, definind practic blazonul arhitectonic al oraşului. Este unul dintre cele mai impunătoare edificii din țară. [6 Catedrala Mioveni.jpg]În anul 1992, existând doar o singură biserică în oraşul Mioveni, iar numărul locuitorilor fiind în creştere prin dezvoltarea industriei locale, s-a decis construirea unui nou lăcaș de rugăciune pentru enoriașii locului și nu numai. Noua catedrală a fost proiectată la dimensiuni impresionante, fiind în prezent cel mai mare lăcaş de cult din cuprinsul Arhiepiscopiei Argeşului și Muscelului. [7 Interior Catedrala Mioveni 3.jpg]Sursa: Primăria Mioveni; https://miovenicity.ro/

Aflată la 22 de kilometri de oraşul Câmpulung Muscel, la o altitudine de 880 de metri şi considerată cea mai aspră sihăstrie românească, Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă are pe unul dintre pereţii săi un neobişnuit desen cu un cavaler cu lance. Desenul are aproape 2.000 de ani vechime. Mănăstirea Negru Vodă seamănă cu Schitul Meteora din Grecia, iar alimentele, materialele şi apa se transportă până acolo cu un funicular. Pelerinii care se încumetă să urce o oră pe drumul abrupt până Mănăstirea Negru Vodă de la Cetăţeni vor avea surpriza să descopere în peretele pietros al mănăstirii rupestre un desen schematic, ce înfăţişează un cavaler cu lance. Un alt călăreţ, mult mai şters, poate fi identificat pe o stâncă de la poalele dealului pe care se află mănăstirea. Desenul este asimilat reprezentărilor de tip “Călăreţul trac”, extrem de răspândite la nordul şi la sudul Dunării

Voievodul îngropat în mormântul 10 la Biserica Curtea de Argeş, căruia I s-a spus „Prinţul Negru al Ţării Româneşti“ și ar putea fi Alexandru, fiul lui Basarab I. Până acum s-a crezut că este un nepot de-al lui Basarab. Despre Mormântul 10 de la Curtea de Argeş s-au făcut numeroase cercetări şi s-au scris o sumedenie de studii ştiinţifice. Iniţial, istoricii au crezut că acolo a fost îngropat unul dintre nepoţii lui Basarab I, domnitorul rămas în istorie drept cel care a întemeiat statul Ţara Românească. Ulterior, în baza noilor cercetări s-a avansat ipoteza că acolo îşi doarme somnul de veci nu unul dintre nepoţii lui Basarab I - Vladislav I/Vlaicu Vodă (1364-c.1376) sau Radu I (c. 1376-c. 1383), ci probabil un fiul al acestuia.  Misteriosul personaj a fost „botezat“ de istorici Prinţul Negru al Ţării Româneşti din pricina unui inel descoperit în mormântul său, inel ce poartă inscripţia „AL WA“ şi ce are asemănări stilistice cu cel purtat de Eduard de Woodstock, Prinţ de Wales, supranumit „Prinţul Negru“.

Se spune că Zamolxis ar fi scris aici o parte din învățăturile sale, iar chilia era un loc de meditație pentru marele preot al dacilor.  Este o legendă, desigur, cum este și aceea că  urmele de pași sunt ai domnitorului Negru Vodă și ai soției sale,  care se ruga împreună cu el.  Nu au fost găsite explicații pentru aceste urme, depre care se spune că ar fi cu mult mai vechi. 

Se spune că nevoința pelerinului de a urca drumul până la mănăstire este socotită ca o dovadă de sacrificiu și adorare a Mântuitorului Iisus Hristos, și de aceea, prima rugăciune rostită în mănăstire va avea sigur un răspuns bun, ca o răsplată pentru efortul reeditării drumului spre Golgota.  De altfel, calvarul purtării Crucii Răstignirii, este trăit aici la propriu în zilele Postului Mare, când credincioșii urcă cu mare efort drumul spre mănăstire, ducând pe umeri cruci masive din lemn, spune blogul amfostacolo.ro.

În apropierea municipiului Câmpulung, la Valea Mare Pravăț, într-o zonă pitorească deosebită, se află Mănăstirea Nămăieşti, una dintre cele mai vechi mănăstiri de maici din Țara Românească.   Mănăstirea Nămăiești este una dintre cele trei aşezăminte monahale rupestre, alături de Mănăstirile Cetăţuia şi Corbii de Piatră. Se spune că cele trei mănăstiri rupestre din Argeș formează un triunghi energetic magic.    Biserica mănăstirii se găsește într-o peșteră, fiind săpată în piatră, în stânca muntelui. Legenda spune că în această peșteră ar fi dormit o noapte Sfântul Apostol Andrei.   Având hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică şi Izvorul Tămăduirii, biserica este considerată monument istoric din secolul al XIV-lea. Date exacte în legatură cu întemeierea mănăstirii și a bisericii săpată în piatră nu se cunosc. Tradiția ne povestește despre ctitorul anonim al bisericii: Se zice că un cioban păștea oile în aceste locuri. Ajungând la stânca în care a fost apoi săpată biserica, ciobanul a făcut un popas la poalele muntelui, la marginea pădurii, pe această piatra mare, rămânând cu oile aici peste noapte. Ciobanului i s-a aratat în vis Maica Domnului, care i-a spus: “Scoală-te, sapă sub tine și vei găsi o icoană într-o bisericuță de piatră. Aici vei face tu biserică în cinstea și slava Intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria, izvor de viață și de tămăduire”. Trezindu-se din acest vis, ciobanul începu să sape cu râvnă și, după trei zile și trei nopți, dădu de o bisericuță de piatră, în formă de peșteră, cu icoane și odoare bisericești. În biserica Mănăstirii Nămăieşti se află Icoana Maicii Domnului Făcătoare de minuni. Este considerată una dintre cele mai vechi icoane nu numai din țară, ci și din întreaga creștinătate. Se presupune că a fost pictată de către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.    Tot legenda spune că biserica din grotă, săpată în piatră, în stânca muntelui, unde a fost descoperită această icoană veche, datează din timpul când creștinismul se propovăduia în taină, în grote, din cauza persecuțiilor, poate chiar din epoca primilor daci creștinați.   Situată la o altitudine de peste 800 de metri, după ce este parcursă aleea până la Mănăstirea Nămăiești, priveliștea din dreptul acesteia este impresionantă.   Ansamblul mănăstiresc de la Nămăiești cuprinde și un muzeu etnografic unicat în România prin colecția de costume populare muscelene vechi de peste 150 de ani.   Încărcată de istorie, Mănăstirea Nămăieşti reprezintă un important loc de pelerinaj pentru numeroși credincioși veniți din toate colțurile țării, iar pentru judeţul Argeş constituie o adevărată bogăţie spirituală.   Adresa: Mănăstirea Nămăiești se află în comuna Valea Mare Pravăț, la 5 km nord est de Câmpulung.  Sursa: https://www.crestinortodox.ro/

„Leat 6860 la Câmpulung a răposat marele Basarab voivod”. Un singur rând scrijelit în tencuiala bisericii de la Curtea Domnească din Argeş, autorul fiind cel mai probabil chiar pictorul bisericii. Un pictor venit de prin sudul Dunării, din lumea bizantină de limbă slavă, de prin Macedonia sau din zona mănăstirilor din Kosovo, atras de monzile de aur promise de un mare voievod. Iar moartea patronului său l-a făcut să scrie un rând, un singur rând care dă azi atâtea bătăi de cap istoricilor. Mai exact: În anul 6860, la Câmpulung, a răposat marele Basarab Voevod.

În ţinutul legendar al Muscelului, plin de biserici şi mănăstiri ridicate din poruncă domnească, Mănăstirea Aninoasa este un lăcaș încărcat de istorie, cu un destin special. Monument istoric și de arhitectură, Mănăstirea Aninoasa se prezintă ca un ansamblu arhitectonic de tradiție brâncovenească, având o incintă dreptunghiulară prevăzută cu un turn-clopotniță, chilii și paraclis. Mănăstirea este însuflețită de o obște de maici, biserica acesteia fiind închinată Sfântului Ierarh Nicolae. Mănăstirea datează din secolul al XVII-lea, din 1677, și este ctitoria unui boier din zonă, Tudoran Vlădescu.  Biserica a fost zugrăvită în frescă de catre renumitul zugrav Pârvu Mutu din Campulung. Deasupra ușii de la intrarea în biserică se vede și astăzi tabloul votiv în care sunt zugrăviți ctitorii bisericii, Tudoran și Alexandra, împreună cu unsprezece copii din familia boierească. Biserica de la Mănăstirea Aninoasa este prima biserică zugravită de Pârvu Mutu după întoarcerea de la studii, înainte de a deveni zugravul familiei Cantacuzino. Mănăstirea este fortificată, cu ziduri groase, ceea ce îi conferă un caracter unic în zonă. În prezent, întreagul complex monahal este foarte bine întreținut, frumusețea acestor locuri determinându-i pe credincioși sa revină aici, cu inimia deschisă, de fiecare dată când au ocazia. Adresa: Mănăstirea Aninoasa este situată în comuna Aninoasa, județul Argeș, pe DN 73C, la 16 km de Câmpulung. Sursa: https://www.crestinortodox.ro/

Mănăstirea Antonești este una dintre cele mai frumoase construcții de pe Valea Argeșului. A fost numită așa după întemeietorul ei, Mareșalul Ion Antonescu, și are hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul". Mănăstirea Antonești este situată în comuna Corbeni, la 20 de km nord de Curtea de Argeș, și este un important punct de pelerinaj pentru cei care traversează localitatea. Așezarea monahală este construită foarte aproape de Barajul Vidraru și de traseul montan Transfăgărășan.  Puţini sunt cei care ştiu că acest loc a fost construit la ordinul Mareşalului Antonescu. În vara anului 1941, la scurt timp după intrarea României în Al Doilea Război Mondial, un adevărat potop s-a abătut asupra locuitorilor din Valea Superioară a Argeşului. Puhoaiele au măturat totul în cale, iar un întreg sat din comuna argeşeană Corbeni a dispărut sub ape. Șeful statului, generalul Ion Antonescu, a decis ca satul să fie refăcut în întregime pentru familiile afectate. Noul sat a fost numit "Antonești", iar comunitatea ortodoxă din zonă s-a ocupat de construirea unei biserici în localitate. Zidirea bisericii a început în august 1943.  Prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, biserica a primit statutul de mănăstire în 1994, iar între anii 1995 și 2004 s-au făcut ample lucrări de consolidare, restaurare, tencuire și pictare. Lucrările au fost încununate de sfințirea bisericii în 24 iunie 2004, în ziua de cinstire a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Lângă biserică s-a ridicat, în perioada 2000-2004, un corp de chilii, la baza căruia s-a amenajat paraclisul închinat Sfântului și Dreptului Iov.  Informații utile:   Acces: Din Curtea de Arges, parcurgând 20 de km pe DN 7C (spre Transfăgărășan), se ajunge în comuna Corbeni. Din centrul comunei Corbeni, distanța până la mănăstire este de aproximativ l km.  Adresa: Comuna Corbeni, 117275,  jud. Argeș. Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, basilica.ro

În comuna Cotmeana, satul Ursoaia, se află Mănăstirea Bascovele, monument istoric care datează din anul 1695. Ansamblul mănăstiresc cuprinde biserica „Intrarea în Biserică" (1845), chiliile, anexele, turnul-clopotniță și zidul de incintă (1695). Numele mănăstirii vine de la "bascov", pisc împădurit cu stejari. Așezată într-o depresiune larg deschisă spre soare, adăpostită de jur-împrejur de păduri care o feresc de asprimea iernii și de arșița verii, mănăstirea are o poziție geografică privilegiată. Acest sfânt lăcaș a fost zidit în vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, de Vel Comisul Șerban Cantacuzino. În zona de nord a văii Cotmeana se practică turismul religios de masă, Cotmeana fiind o localitate ce face parte din multe circuite turistice la nivel național. Însă, nu numai mănăstirile din localitate o fac atractivă ca locație, ci și peisajele mirifice, de basm. Dintre itinerariile religioase existente la nivel regional, se remarcă pe platforma Cotmeana: · Itinerariul Cotmeana, sat Cotmeana – Dealurile Cotmeana / râul Cotmeana – Mănăstirea Cotmeana – Biserica "Buna Vestire" (1387) – monument arhitectonic, cu Icoana Maicii Domnului – făcătoare de minuni și vindecări. · Itinerariul Cotmeana, sat Ursoaia – Piemontul Cotmeana / râul Cotmeana – Mănăstirea Bascovele – Ursoaia (1695), ctitor Șerban Cantacuzino – Biserica "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" (1843). · Un alt itinerariu, de data aceasta istoric, este cel legat de punctul Țeapa, acolo unde Vlad Țepeș a tras în țeapă o oaste de turci, condusă de Mahomed al II-lea, în anul 1462, an în care au avut loc bătăliile de la Cotmeana. Adresa: Comuna Cotmeana se află în vestul județului Argeș, pe malurile râului Cotmeana, în platforma Cotmeana. Este străbătută de șoseaua națională DN 7, care leagă Piteștiul de Râmnicu Vâlcea. 

Mănăstirea este situată în comuna Cetățeni, la 22 de kilometri sud-est de Câmpulung, pe șoseaua națională Câmpulung-Târgoviște-București, pe frumoasa vale a Dâmboviței, între satele Cetățeni și Cotenești. Cunoscută inițial sub denumirea de "Schitul Cetățuia Negru Vodă", mănăstirea este construită pe o stancă înaltă, la altitudinea de 881 de metri, pe malul stâng al râului Dâmbovița, între "Valea lui Coman" și "Valea Chiliilor". De la şoseaua principală se poate ajunge la mănăstire pe o potecă îngustă, în mai puţin de o oră. Odată ajunși, vom descoperi două biserici: biserica veche, aflată într-o peșteră naturală, și biserica nouă de lemn, construită în stil maramureșean.  Biserica din mănăstire are două hramuri: Adormirea Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii. Este structurată în Sfânt Altar, naos şi pronaos și păstrează trei straturi suprapuse de pictură, constatate de pictorul Teodorescu în anul 1922. [Image]Valea stâncoasă a pârâului Cetățuia este plină de peșteri, unele naturale, iar altele scobite de sihaștrii locului. Unul dintre acești sihaștrii a fost Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel. Din 2013, moaştele Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou au fost mutate la Mănăstirea Negru Vodă din municipiul Câmpulung, însă fragmente din sfintele sale moaşte au rămas spre închinare şi la Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă. Mănăstirea Cetățuia Negru-Vodă este recunoscută și pentru izvorul tămăduitor din altar, care curge doar câteva luni pe an. În spatele bisericii rupestre, într-o peșteră săpată în piatră, se află "Peștera Moșului", despre care se  știe că a fost chilia starețului vechiului așezământ monahal. Lângă "Peșterea Moșului", silueta dăltuită a "Cavalerului Trac" stă de veghe la capătul cimitirului în care se află câteva cruci. Celebrul și misteriosul "Cavaler Trac" avea un cult răspândit din Carpați până la Marea Mediterană.  Mai jos de biserica rupestră, la aproximativ o sută de metri, se vede o Cruce mare, cățărată pe o stâncă înaltă și îngustă. Despre aceasta se crede ca a fost așezată de însuși Negru Vodă. La baza Crucii se află o piatră numită "masa lui Mihai Viteazul". Încărcată de istorie şi spiritualitate, Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă este un simbol al creştinătăţii poporului român din cele mai îndepărtate timpuri. Această mănăstire este considerată Meteora României. Acces rutier: DN73 Câmpulung spre est – Valea Mare Pravăţ (5 km), ramificaţie la dreapta, DN72A spre Stoeneşti (9 km) – Cetăţeni (9 km). [Image]Sursa: https://www.crestinortodox.ro/; https://www.cetatuiamuscel.ro/

Mănăstirea Ciocanu este situată în comuna Bughea de Jos, județul Argeș, la 9 km vest de Câmpulung. Este atestată documentar încă din secolul al XVI‐lea, din anul 1547, când a fost ctitorită de către sătenii din Malu. De‐a lungul existenței sale, așezământul a avut o istorie zbuciumată. Construit din lemn, a căzut, în mai multe rânduri, pradă focului. La 1600 a fost refăcut, devenind schit de călugărițe, și a primit hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. La 10 august 1610 a fost reparat, după ce arsese din nou, revenind la statutul de schit de monahi, de atunci prăznuindu‐se aici ambele hramuri. Hrisoavele păstrate consemnează că așezământului monahal i s‐au conferit privilegii de către Matei Basarab, reîntărite de Duca Vodă, la 20 martie 1677, și de Alexandru Ipsilanti, la 1776.  În urma cutremurului din 1802, biserica s-a dărâmat şi a fost refăcută în anul 1825, de cuviosul Neofit şi de Mihai Radovici. Reparații radicale au fost întreprinse în 1932, de către egumenul Nicandru Marin și de predecesorul său, Nichifor. Actuala bisericuţă are altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Naosul şi pronaosul formează un singur spaţiu. Are o turlă pe altar şi alta pe naos. Remarcabil este și faptul că în incinta bisericii se află o piatră funerară ce datează de mai bine de patru secole, din anul 1610. Până în 1990 schit de călugări, a devenit pentru scurt timp schit de maici, iar în anul 1992 lăcașul de la Ciocanu a fost transformat în mănăstire.  Mănăstirea Ciocanu are și o biserică nouă, cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1994, prin arhiereasca purtare de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, pe atunci Episcop al Argeșului și Muscelului. Pentru a păstra vie flacăra Ortodoxiei și legăturile cu trecutul istoric al vechiului schit, biserica a fost clădită în imediata vecinătate a lăcașului de lemn, în armonie cu pitorescul zonei, pe versantul nordic al dealului Ciocanu, împodobit cu păduri de brad și fag. Aşezată pe dealul Ciocanul, în mijlocul pădurii, mănăstirea se bucură de o așezare geografică a cărei frumusețe pare desprinsă din povești. De aici, privind spre răsărit, ni se înfăţişează o panoramă deosebit de frumoasă: culmi muntoase, sub ele dealurile înalte, iar, la poalele dealurilor, un lanţ de sate. Mănăstirea Ciocanu este situată în comuna Bughea de Jos, la 9 km vest de Câmpulung. Accesul se poate face din Municipiul Câmpulung, pe DJ 732 C, spre Bughea de Jos - 5 km, apoi încă 3 km până la mănăstire. Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului; https://arhiepiscopiaargesuluisimuscelului.ro/

Mănăstirea Corbii de Piatră este o bijuterie a județului Argeș. Este cea mai veche mănăstire rupestră din ţara noastră săpată într-un perete masiv de stâncă. Ea găzduiește cel mai vechi ansamblu de pictură și este singurul lăcaș de cult din România care are două altare funcționale pe același naos. Biserica datează din secolul al XIV-lea, de la începutul organizării de stat a Țării Românești. A fost pictată la sfârșitul secolului al XIII-lea, iar fragmente din această pictură se mai păstrează în absidă și pe peretele de sus al bolții naosului.    Biserica rupestră este înrudită arhitectural cu bisericile rupestre capadociene, însa altarul dublu la o singură navă este o caracteristică unică în România. În 1512 ia ființă în jurul bisericii primul schit de maici din Țara Românească, iar în 1515 devine mănăstire pentru călugări. În secolulul al XVIII-lea, mănăstirea devine biserică de mir. În imediata apropiere a Mănăstirii Corbii de Piatră se află gospodăria Mamei Uța, o casă cu pereți albaștri care prezintă în mod autentic moștenirea tradițiilor și obiceiurilor din nordul județului Argeș. În jurul casei albastre a mamei Uța, neschimbată de un secol și jumătate, legendele amintesc de celebrii uriași. Povestea pare cu adevărat credibilă, dat fiind faptul că odată ridicată privirea către peretele de stâncă, un picior imens și pietrificat își face apariția, distingându-se coapsa și genunchiul uriașului, captive în stânca de piatră. Acces: Câmpulung – DN73 – (spre Curtea de Argeș) – Domnești – DJ 731 (spre Nucșoara) – Corbi, sat Jgheaburi. Sursa: http://primariacorbi.ro/; https://www.crestinortodox.ro/

Considerată una dintre cele mai vechi vetre monahale din Ţara Românească, Mănăstirea Cotmeana este datată, după ultimele cercetări, din anul 1292. Radu I, domnitorul Țării Românești, ridică, aici, o biserică de lemn, care va arde. Ulterior, Mircea cel Bătrân construiește, în același loc, între 1387 și 1389, o biserică de zid cu hramul Buna Vestire. Biserica a fost restaurată în 1711 de către Constantin Brâncoveanu. Ansamblul feudal de la Cotmeana este alcătuit din biserică, clopotniţă şi ziduri de incintă construite pentru apărare. Aici există cel mai vechi clopot din Ţara Românească dăruit mănăstirii de Jupan Dragomir, în anul 1385. În biserică, se păstrează portretele lui Mircea cel Bătrân şi Petru Cercel. Mănăstirea Cotmeana este un monument istoric medieval reprezentativ din punct de vedere arhitectural pentru spaţiul muntenesc din secolul al XIV-lea. Faţadele sunt construite din cărămidă, iar decoraţiunile mănăstirii sunt realizate în stilul bizantino-balcanic specific secolelor XIII - XIV.  La Cotmeana, se află Icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni, la fel de veche ca și mănăstirea. Săpăturile arheologice de aici au scos la iveală și un tezaur de monede de aur şi formaţiuni ornamentale din teracotă expuse în prezent la Muzeul Județean Argeş.  Considerată "bătrâna doamnă a mănăstirilor valahe", Mănăstirea Cotmeana impresionează prin liniştea ce o înconjoară, prin adevărurile istorice, dar şi prin legendele ce s-au ţesut de-a lungul anilor. Adresa: Comuna Cotmeana se află în vestul județului Argeș, pe malurile râului Cotmeana, în platforma Cotmeana. Este străbătută de șoseaua națională DN 7, care leagă Piteștiul de Râmnicu Vâlcea.

Capodoperă a arhitecturii medievale, evocată în nemuritoarea baladă a Meșterului Manole, Mănăstirea Curtea de Argeș a fost ctitorită în vremea lui Neagoe Basarab și sfințită în 1517. Este una dintre cele mai valoroase construcții de artă și arhitectură bisericească, fiind inclusă în Lista monumentelor istorice din România. Atrăgând turiști din întreaga lume, ansamblul mănăstiresc cuprinde monumentala Biserică "Adormirea Maicii Domnului", Agheasmatarul, Palatul Episcopal și un frumos parc în stil franțuzesc de 10 hectare. Supusă mai multor lucrări de restaurare, forma actuală este dată de arhitectul francez André Lecomte du Noüy și de arhitectul român Nicolae Gabrielescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În interior, pictura murală în ulei a fost executată de pictorii francezi F. Nicollem și Ch. Renouard, precum și de pictorul român  N. Constantinescu. Biserica este plină de semnificație crestină, cei 12 apostoli fiind reprezentați de 12 coloane executate dintr-un singur bloc. Vechiul iconostaz și câteva icoane de pe timpul lui Șerban Cantacuzino, din secolul al XVII-lea, se află în colecția de obiecte de artă de la Mănăstirea Curtea de Argeș. În mănăstire, se păstrează tablourile Regelui Carol I și al Reginei Elisabeta, precum și Evanghelia scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta. Pronaosul adăpostește mormintele domnitorilor Țării Românești (Neagoe Basarab și Radu de la Afumați) și pe cele ale cuplurilor regale ale României - Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria. Din același ansamblu mănăstiresc face parte și Paraclisul Palatului Episcopal, unde se află racla cu moaștele Sfintei Filofteia, patroana spirituală a Argeșului și a Țării Românești. Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului; Primăria Curtea de Argeș; Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/

Mănăstirea Glavacioc se află în comuna Ștefan cel Mare și este una dintre cele mai vechi ctitorii ortodoxe din România. Prima atestare documentară  a mănăstirii este din anul 1441, din vremea domnitorului muntean  Vlad Dracul. Invazia otomană din anul 1462 a distrus-o, astfel că nepotul lui Mircea cel Bătrân, Vlad al IV-lea Călugărul, a rectitorit mănăstirea distrusă, ridicând o biserică de zid şi înzestrând-o cu moşii. Mănăstirea adăpostește o Icoană Făcătoare de Minuni înfățișând-o pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus. Despre această icoană se spune că a fost găsită în urmă cu mai bine de 600 de ani de un cioban, într-un lemn de corn, pe locul unde este ridicată mănăstirea. Deși a luat-o acasă, a doua zi dimineața icoana dispăruse, ulterior găsind-o în locul unde o descoperise cu o zi înainte. Vestea despre icoana Maicii Domnului s-a răspândit destul de repede, astfel că într-o bună zi în aceste locuri au ajuns oamenii domnitorului, care au luat icoana și au dus-o la Curtea de Argeș, însă și de acolo a dispărut, ulterior fiind găsită în același loc unde apăruse prima dată. Aflând despre toate aceste minuni, domnitorul a poruncit ca în locul unde a fost găsită icoana să fie construită o mănăstire. [Image]Mănăstirea Glavacioc are în apropiere și un izvor care curge de sub altarul bisericii. Se spune că apa acestui izvor ar avea proprietăți tămăduitoare. [Image]Biserica este în formă de cruce, cu ziduri groase din cărămidă, cu o singură turlă, pe naos. Clădirile chiliilor înconjoară biserica, ele având rol și de ziduri împrejmuitoare. Pe lângă hramul principal închinat praznicului Bunei Vestiri, în anul 2017, cu ocazia cinstirii domnitorului Sfânt Ștefan cel Mare, Chiriahul Eparhiei Argeșului și Muscelului a hotărât să pună mănăstirii al doilea hram în cinstea marelui voievod moldovean. [Image]Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului; https://www.crestinortodox.ro/

Mănăstirea Gorgani este situată pe şoseaua națională Piteşti‐Topoloveni, în satul Drăghiceşti, comuna Călineşti, județul Argeş. Se spune că „Biserica Doamnii Bălaşii”, așa cum este cunoscut lăcaşul, aflată cândva în satul Drăghiceşti, a fost ctitorită de către Domnița Bălaşa, fiica lui Constantin Brâncoveanu voievod, la o dată necunoscută astăzi. Lipsind pisania, se apreciază că aceasta a fost realizată în perioada 1720 ‐1740.  Catagrafia din anul 1840 a fostului județ istoric Muscel precizează că biserica din „satul Gorganu, cătunul Fața Câmpului, proprietatea Brâncoveanului”, este ctitorită de „părintele Drăghici călugărul şi Gh. Drăghicescu”.  Vechiul locaş a fost reparat în mai multe rânduri, o renovare capitală suferind în anul 1896. În 1988 a fost strămutată din cimitirul satului Drăghiceşti pe dealul din apropiere şi restaurată de către specialişti ai Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii de la Goleşti.  Icoanele împărăteşti au fost donate de către credincioşii din Priboienii de Sus, fiind luate din vechea lor biserică. Începând cu luna februarie a anului 1995, când a luat ființă Mănăstirea „Sfântul Calinic” din Călineşti, biserica a devenit lăcaş al acestui aşezământ monahal.    Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului

În apropierea municipiului Câmpulung, la Valea Mare Pravăț, într-o zonă pitorească deosebită, se află Mănăstirea Nămăieşti, una dintre cele mai vechi mănăstiri de maici din Țara Românească.  Situată la o altitudine de peste 800 de metri, după ce este parcursă aleea până la Mănăstirea Nămăiești, priveliștea din dreptul acesteia este impresionantă.    Biserica mănăstirii se găsește într-o peșteră, fiind săpată în piatră, în stânca muntelui. Legenda spune că în această peșteră ar fi dormit o noapte Sfântul Apostol Andrei. Biserica are hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică şi Izvorul Tămăduirii. Nu se cunosc date exacte despre întemeierea mănăstirii. După unii istorici, biserica ar fi fost o catacombă creştină, din perioada romană. Tradiţia asociază începuturile mănăstirii cu descoperirea în peşteră a Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, despre care se zice că ar fi fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca şi că ar fi fost descoperită în vremea lui Negru Vodă. Icoana este considerată una dintre cele mai vechi din întreaga creștinătate. Corelarea elementelor iconografice cu cele documentare datează existenţa mănăstirii în secolul al XVI-lea. Aşezământul este atestat documentar în anul 1547, când Mircea Ciobanu îi lasă lui Jupan Dumitru drept de stăpânire în satul Nămăieşti, dar cu condiţia că, dacă nu va avea urmaş, proprietatea să rămână bisericii din stâncă. [Image]Ansamblul mănăstiresc de la Nămăiești cuprinde și un muzeu etnografic unicat în România prin colecția de costume populare muscelene vechi de peste 150 de ani. Încărcată de istorie, Mănăstirea Nămăieşti este un important loc de pelerinaj pentru numeroși credincioși veniți din toate colțurile țării, iar pentru judeţul Argeş reperzintă o adevărată bogăţie spirituală.   Adresa: Mănăstirea Nămăiești se află în comuna Valea Mare Pravăț, la 5 km nord est de Câmpulung.    Sursa: https://www.crestinortodox.ro/

De-a lungul timpului, Câmpulungul, capitală a Țării Românești, s-a bucurat de o deosebită atenție din partea voievozilor români, care i-au acordat multe și importante privilegii. Fiind un loc încărcat de istorie, fiecare construcție veche, fiecare arteră de circulație ce străbate urbea, monumentele, bisericile din Câmpulung, toate ne vorbesc de istoria, de vechimea și de multe alte aspecte majore din trecutul său. Cel mai valoros și reprezentativ monument istoric al orașului este Ansamblul feudal Negru – Vodă, care cuprinde biserica ce poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului", Bolnița sau Paraclisul, turnul clopotniță, Casa Domnească, stăreția și chiliile.  Proveniența numelui Mănăstirii Negru Vodă este legată de o legendă potrivit căreia Negru Vodă Voievod, întâiul descălecător al Țării Românești, a întemeiat, în regiunea dintre Dunăre și Carpați, Țara Românească, construind aici biserici, mănăstiri, curți domnești și orașe.  Acest lucru reiese din pisania așezată de Matei Basarab pe biserica mănăstirii: „s-a zidit și s-a săvârșit această biserică de prea milostivul creștin, Radu Negru Voievod, care a fost din începutul descălitorul Țării Românești". De asemenea, tradiția consemnează faptul că biserica a fost ctitorită pentru prima dată în anul 1215 de către Radu Negru Vodă, de unde i se trage și numele. În prima ei formă, a fost biserică de mir, ctitorită la începutul secolului al XIV-lea. În anul 1628, biserica s-a surpat din cauza unui cutremur. Matei Basarab, al doilea ctitor al mănăstirii, reface din temelii lăcașul distrus în urma devastatorului cutremur din 1628, transformând biserica de mir în mănăstire de călugări. Biserica găzduiește cea mai veche lespede funerară a unui domnitor român conservată până în prezent. Ea îi aparține lui Nicolae Alexandru Basarab, decedat la 16 noiembrie 1364, și reprezintă cel mai vechi document epigrafic din acele timpuri. Pe mormântul său poate fi citit următorul text scris în limba slavonă: „ În luna Noemvrie 16 zile, a răposat marele și singurul stăpânitor, DOMN IO NICOLAE ALEX. VOIEVOD, fiul marelui Basarab, în anul 6873 (=1364)". Biserica este zidită din piatră de Albești, iar pe peretele exterior din vest se află două pisanii. Prima, așezată în stânga, face istoricul mănăstirii, așa cum era cunoscut în vremea lui Matei Basarab. În pronaos, deasupra ușii de intrare, sunt pictați de către Gherman zugravul în 1831 ctitorii: Matei Basarab și Doamna Elena, Negru-Vodă, Nicolae Alexandru Basarab. Ansamblul este dominat, pe latura de vest, de turnul-clopotniță, înalt de 36 de metri, construit în 1635-1636. La bază, are o lățime de 10 metri, fiind unul dintre cele mai masive și mai spectaculoase construcții de acest fel din Țara Românească. Pe partea nordică a turnului-clopotniță se află Casa stăreției, cu parter și etaj, construită de Constantin Brâncoveanu. La Mănăstirea Negru-Vodă din Câmpulung se află moaștele Sf. Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, ocrotitor al familiilor creștine, mijlocitor pentru cei care doresc să aducă pe lume prunci și mare tămăduitor pentru cei aflați în suferințe. Sf. Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel a trecut la cele veșnice în anul 1638, după 30 de ani petrecuți într-o peșteră aflată pe valea Râului Dâmbovița.  Sursa: Mănăstirea Negru-Vodă; basilica.ro, crestinortodox.ro, wikipedia.org

Mănăstirea Robaia se află în zona central-nordică a judeţului Argeş, la aproximativ 7 kilometri de comuna Muşăteşti, în zona deluroasă a pârâului Robaia. Începuturile aşezării călugăreşti la Robaia sunt străvechi, prelungindu-se în timp către anul 1359, când la Curtea de Argeş s-a "aşezat" Mitropolia Ţării Româneşti.  Valea Robaia, prielnică retragerilor în vremuri de primejdie, a adăpostit de multe ori, de-a lungul istoriei noastre, sate întregi care se retrăgeau și așteptau cu răbdare trecerea prigoanelor. Numele de Robaia provine de la un atac al turcilor, care au intrat în această biserică și au luat oamenii robi în noaptea de Înviere. Documentele spun că proprietatea pe care era construită mănăstirea Robaia era a lui Pârvu Logofătul, ginerele voievodului Alexandru al II-lea. Urmaşii acestuia închină mănăstirea, în 1671, ca metoc al mănăstirii Argeşului, şi rămâne în continuare metoc al Episcopiei Argeşului. Biserica poartă hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi este compusă din pronaos, naos şi altar. Ulterior, în cadrul unei restaurări, i se adaugă pridvorul pe stâlpi de lemn cu ferestre. Pictura din altar şi naos este refăcută în 1848, iar cea din pronaos în 1901 şi 1914. Clopotniţa actuală este construită în 1848 din bolovani şi cărămidă, înlocuind o clopotniţă mică din lemn. [Image]De-a lungul timpului, în mănăstire au trăit mai mulţi călugări luminaţi: egumenul Sofronie de la Cioara şi Pârvu Mutu zugravul, pictor bisericesc şi portretist, care şi-a petrecut aici ultimii ani din viață ca monah şi schivnic. Cunoscută ca obşte de călugări, mănăstirea este transformată în mănăstire de maici în 1954.  În apropiere de mănăstire, la aproape 300 de metri distanţă, se află "Fântâna de leac", a cărei apă se spune că ar avea proprietăţi tămăduitoare. Situată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Robaia atrage permanent turişti dornici să descopere frumuseţile Argeșului, dar şi oameni care caută un loc de rugăciune și reculegere. [Image]Acces: Mănăstirea Robaia se află în apropierea unor centre de comunicaţie care asigură legătura cu oraşele Piteşti, Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel. Drumul naţional DN 73C şi cel judeţean Piteşti-Brădet realizează comunicarea rutieră cu oraşele menţionate. Sursa: crestinortodox.ro

Mănăstirea Sfânta Treime din comuna argeșeană Vedea a fost construită în imediata apropiere a Spitalului de Psihiatrie “Sf. Maria” din localitate, la inițiativa doctorului Iacob Marian Florin, fost director al unității sanitare. În anul 1999, acesta a avut ideea să construiască aici o biserică pentru nevoile pacienților. Fiind și absolvent de teologie, ctitorul a propus înființarea unei mănăstiri de maici, iar pentru această nouă biserică a fost hirotonit preot onorific. Biserica mănăstirii are două hramuri:  Sfânta Treime și Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian. În incinta mănăstirii există și un muzeu religios și de artă populară, care deține obiecte bisericești foarte vechi, dar și obiecte din tezaurul popular al județului Argeș. În muzeu se regăsesc exponate precum: pristolnice, cruci de perete și de mână, icoane, panouri de troițe, mici broderii ortodoxe, costume populare, ștergare, fețe de pernă, covoare, o colecție de ouă încondeiate, ceramică populară și alte obiecte țărănești.  Acces: Mănăstirea Sfânta Treime este situată pe DN 67B, în localitatea Vedea, la aproximativ 30 km de Pitești.  Spitalul de Psihiatrie „Sf. Maria” Vedea, în apropierea căruia a fost construită Mănăstirea Sfânta Treime, este o unitate sanitară aflată în adminstrarea Consiliului Județean Argeș, singura din judeţ care asigură asistență medicală pentru pacienţii cronici cu afecţiuni psihice. Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului; https://arhiepiscopiaargesuluisimuscelului.ro/

Situată într-o poiană la baza masivului muntos Lespezi, în punctul Piscu Negru, la cota 1200 metri, Mănăstirea „Sfântul Ilie Tesviteanul" - Piscul Negru reprezintă una dintre principalele atracții turistice de pe celebrul "drum prin nori" - Transfăgărășan.  Odată ajuns aici, peisajul mirific îți taie respirația. Păduri de jur-împrejur, vârfurile înalte ale munţilor acoperiţi numai cu brad, murmurul apei râului Capra, aflat la 100 de metri în nordul bisericii, sunt doar câteva elemente care descriu atmosfera liniștitoare în care se găsește acest așezământ monahal.   Lucrările de construcție a mănăstirii au fost realizate între anii 1994 şi 2015, iar terenul pe care a fost construită fost donat de o familie din Albeștii de Argeș. Se spune că mănăstirea a fost ridicată întru pomenirea persoanelor care au trecut la Domnul în timpul lucrărilor realizate la Transfăgărăşan. Pentru construcţia bisericii, mijloacele financiare au fost asigurate de Episcopia Argeşului şi de numeroşi credincioşi.  Biserica este compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră la răsărit. Are în dreapta o mică încapere pentru veştmântărie. Catapeteasma înaltă până la boltă este din zid, cu uşile împărăteşti şi diaconeşti din lemn de stejar sculptat. Se delimitează de pronaos prin arcada care se sprijină pe doi stâlpi laterali alăturaţi zidurilor. Pictura interioară a fost executată în frescă. Sfântul Mare Prooroc Ilie, Tesviteanul, este sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română în fiecare an, la data de 20 iulie. Unul dintre cei mai importanți prooroci din Vechiul Testament - Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor, fiind celebrat ca un mare făcător de minuni și aducător de ploi în vreme de secetă. Adresa: Mănăstirea Sfântul Prooroc Ilie - Piscu Negru se află în localitatea Piscu Negru, județul Argeș (DN7C). Este situată la 70,5 km nord de Curtea de Argeş, 47,5 km de satul Căpăţâneni, la 15,5 km de cabana Bâlea Lac. Sursa: https://www.manastiriortodoxe.ro; https://mapio.net/pic/p-57801597/; wikipedia.org; crestinortodox.ro, doxologia.ro

Începuturile vieţii monahale la Schitul Slănic sunt mai puţin cunoscute, pierzându-se în negura vremii. Tradiţia ne spune că domnitorul Vlad Ţepeş ar fi primul ctitor al lăcaşului. Alte izvoare istorice menționează că mănăstirea ar fi fost ctitorită de Neagoe Basarab. Prima atestare documentară este din 16 mai 1679 când, printr-un act oficial, popa Nica donează şi închină Mănăstirii Aninoasa biserica din Slănicul de Jos. În anul 1805, schitul se desfiinţează. În 1916, în plin război mondial, un călugar cu metania la Schitul Ciocanu se retrage în aceste locuri. Monahul Irinarh Pulpea a stat singur pe acest munte până în 1922 când i se alătură un ieromonah de toată isprava: Isidor Ghimpeteanu, venit din obștea Robaiei. Împreună încep zidirea unei biserici închinate Maicii Domnului și toată suflarea creștinească de pe aceste deluri li se alatură. În câțiva ani, biserica este gata, iar la 19 octombrie 1930 are loc sfințirea acesteia. Unul dintre punctele de atracţie este muzeul amenajat în vechiul corp de chilii. Aici, sunt Biblii mucenicite prin foc, icoane scăpate din incendii, cruci salvate miraculos, cărţi, fotografii, anafură şi mir din Ţară Sfântă. Aşezarea monahală, numită drept "Taborul Argeşului", cuprinde trei biserici: una cu hramul "Schimbarea la Faţă", alta cu hramul "Naşterea Maicii Domnului" şi a treia construită în cinstea Sf. Ierarh Calinic de la Cernica. Situată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Slănic este înconjurată de linişte şi oferă credincioşilor un minunat loc de rugăciune. Sursa: https://www.crestinortodox.ro/

În zona de nord-vest a municipiului Piteşti, adăpostită de stejarii unei păduri seculare, se află Mănăstirea Trivale, cu hramul "Sfânta Treime". Izvoarele istorice susţin că Mănăstirea Trivale a fost ctitorită de Trifan şi Stanca Stăncescu în a două jumătate a secolului al XV-lea. Prima biserică a fost construită din lemn. Aceasta a fost refăcută în timpul lui Matei Basarab și rezidită din piatră și cărămidă de către Mitropolitul Varlaam. Lucrările s-au încheiat în anul 1698 în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, când a fost pusă și pisania. Vicisitudinile vremii au lăsat o amprentă grea asupra mănăstirii din codrii Piteştiului. La 14 octombrie 1802 a fost grav avariată de un seism puternic, fiind necesară o restaurare un an mai târziu, în timpul păstoririi întâiului ierarh al Episcopiei Argeşului, Iosif. Au urmat alte două cutremure grele, care au afectat biserica. Schitul Trivale a fost refăcut după cutremurul din 1940, lucrările dintre anii 1942 și 1944 fiind coordonate de Episcopia Argeșului. În anul 1990, lăcașul a fost transformat în mânăstire, biserica fiind resfințită. Picturile mănăstirii au fost realizate în 1731 de Ioasaf Grecu şi restaurate în anul 1904. Se spune că aici a fost adăpostit, pentru o vreme, capul lui Mihai Viteazul, după ce domnitorul fusese ucis în Câmpia Turzii. [Image]În perioada comunistă, Mănăstirea Trivale nu a funcţionat, ea fiind redeschisă în anul 1991. În prezent, este o obşte de călugări, având hramul "Sfânta Treime". Schitul Trivale se află într-un cadru natural feeric. În încântătoarea grădină a mănăstirii se găsesc biserica, troiţa, clopotniţa şi chiliile inundate de ghirlande de flori. Mănăstirea Trivale este o oază de linişte în tumultul citadin din oraşul aflat chiar la câțiva paşi, precum și un loc de pelerinaj pentru foarte mulţi credincioşi, care vin aici pentru a se ruga şi pentru a-şi desfăta privirile şi sufletele cu frumuseţi naturale încărcate de spiritualitate. [Image]Adresa: Mănăstirea Trivale este situată în Parcul Trivale din Municipiul Pitești, pe strada Trivale, nr.71.  Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului; crestinortodox.ro; wikipedia.org; Facebook/Mănăstirea Trivale; https://www.facebook.com/ManastireaTrivale.

Mănăstirea Tutana este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Tutana, comuna Băiculești. Mănăstirea Tutana a fost ctitorită de călugări veniți de la Muntele Athos, fiind printre puținele lăcașuri românești care au hramul Cuviosul Atanasie. Ansamblul este format din patru monumente: Biserica „Sf. Atanasie", ruine turn clopotniță, ruine chilii și zid de incintă.  Construită înainte de 1497, conform hrisovului emis de cancelaria domnitorului Radu cel Mare (1495 - 1508), biserica a fost reconstruită, cu adăugarea pridvorului și refacerea turlelor, între 1582 - 1588 de către Mihnea Ioan al V-lea. Biserica este o construcție masivă din cărămidă, în formă de cruce. Atrage în mod deosebit atenția vizitatorilor cărămida misterioasă din exteriorul zidului, care are pe ea o schiță ce seamănă cu un extraterestru: cască de protecție cu vizor, costum cu fermoar circular, mâini scurte, picioare cu mușchi puternici, între care se află un aparat de zbor individual. Se observă că desenul a fost incizat înainte de arderea cărămizii, ceea ce exclude ipoteza ca aceasta să fi fost scrijelită ulterior.  În 1987, Episcopia Râmnicului și Argeșului a sprijinit lucrările de restaurare și consolidare a frumoasei biserici, iar în anul 1988 Mănăstirea Tutana a fost inclusă în lista monumentelor istorice și de artă. În 1987, au fost făcute cercetări arheologice, în urma cărora au fost descoperite șase morminte, mai multe monede și un inel de aur, care ar fi aparținut unuia dintre ctitorii bisericii. Mănăstirea Tutana este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Muntenia, obiectiv pe care nu ar trebui să-l ratați dacă vă aflați în zonă. La Mănăstirea Tutana se poate ajunge mergând 7 km de la DN 7C (Pitești – Curtea de Argeș), din satul Argeșani, pe DJ 704F.    Sursa: Facebook – Mănăstirea Tutana; crestinortodox.ro

Biserica Mănăstirii Valea din comuna Ţiţeşti este una dintre puţinele ctitorii domneşti păstrate pe teritoriul actual al judeţului Argeş, fiind, totodată, un monument deosebit de important în peisajul arhitecturii medievale româneşti. Biserica este ctitoria lui Radu Paisie, domnul Ţării Româneşti, din 1534. Documentele atestă existenţa ei anterior acestui an, un prim hrisov care o menţionează datând din timpul lui Vlad Vintilă de la Slatina, de la 29 decembrie 1532. De asemenea, piatra tombală a jupaniţei Vişa, decedată în anul 1525, constituie încă un indiciu pentru datarea mănăstirii anterior anului 1534. Monumentul a intrat în atenția cercetătorilor încă de la începutul secolului XX. Săpăturile efectuate în naos au dus la o descoperire deosebit de importantă, constând în piatra de mormânt a monahiei Anisia (pe numele mirenesc Anca), mama marelui logofăt Vlaicu Piscanu.  Complexul monahal din Valea Mănăstirii cuprinde următoarele construcții: Biserica Sfânta Treime, ruinele vechilor chilii, clopotnița, zidul de incintă. Turla este din lemn, pătrată, luminată de patru ferestre înalte. Acoperișul din șindrilă este în formă de clopot. Pictura bisericii este una de excepție. Biserica are tinda pictată în 1797, pronaosul pictat în 1746, iar în anumite registre din naos și altar se pot observa cele trei straturi succesive de pictură: primul este cel de la 1548 din vremea lui Mircea Ciobanul, al doilea de la 1746 din timpul Egumenilor Damaschin si Partenie, iar cel de-al treilea strat este cel din 1846, în timpul lui Ioanichie Polidor. Podoaba interioară a bisericii este catapeteasma sculptată în lemn, lucrată în timpul lui Constantin Mavrocordat. Adresa: Mănăstirea Valea Mănăstirii este situată pe şoseaua Piteşti-Câmpulung-Rucăr-Braşov (DN 73) la kilometru 20 ramificaţie dreapta 2 km Titeşti şi apoi încă 6 km până la mănăstire. Se poate ajunge şi pe traseul Piteşti-Colibaşi-Mioveni-Racoviţă-Țiteşti. Sursa: crestinortodox.ro, doxologia.ro, cimec.ro

Continuând traseul pe Valea Topologului, ajungem în comuna Sălătrucu. Pornind din centrul satului Văleni, un drum local urcă în lungul pârâului și ajunge la Mănăstirea Văleni, încorporată administrativ comunei Sălătrucu. Străvechea vatră monahală Văleni a fost întemeiată în a doua jumătate a secolului al XVII – lea de călugărul Zaharia Grădișteanu, care a construit, între anii 1691-1692, o bisericã din lemn cu hramul “Sfânta Treime”, punând bazele unei obşti de călugări.    Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a avut loc războiul ruso-turc, în Mănăstirea Văleni a slujit o obște monahală de călugari. Imediat după război, Preasfințitul Iosif I, episcopul Argeșului, mută obștea călugărilor în Mănăstirea Robaia, iar în Văleni adună maicile din schiturile desființate.   Deteriorată de timp şi de cutremure, de-a lungul a peste 300 de ani de istorie care au trecut peste ea, biserica a fost demolată şi rezidită pe acelaşi loc de trei ori. Actuala biserică a fost construită între anii 1948-1955, prin strădania episcopului Iosif Gafton, care a iniţiat şi s-a îngrijit de reconstrucţia bisericii, atribuindu-i un nou hram – “Adormirea Maicii Domnului”.   În anul 2002, s-au început lucrările de renovare la acoperișul și la pereții exteriori ai bisericii, apoi s-a restaurat clădirea veche a stăreției, s-a înființat un atelier de croitorie și s-a reamenajat vechiul atelier de țesut covoare.   Astăzi, intrând în curtea mănăstirii, în partea stângă se află casa în care a locuit celebrul autor al „Baladelor vesele și triste”, George Topîrceanu, împreună cu părinții săi, în timpul în care mama sa lucra aici ca ţesătoare de covoare. Puțin mai sus se află chiliile modeste ale călugărițelor. Acestea reprezintă mărturii vii ale arhitecturii tradiționale argeșene. De asemenea, în curtea mănăstirii regăsim Casa “Atelier”, care datează din anul 1930, din perioada stareței Leonida Stănescu. Clădirea adăpostește atelierele de croitorie și de țesătorie, trapeza, biblioteca, depozitul de carte veche și Cancelaria.    Atelierul de țesătorie a fost amenajat în anul 1886 și a funcționat neîntrerupt până în anul 1960. Atelierul a reprezentat o școală autentică, aici fiind inițiate în arta țesutului numeroase tinere de pe Valea Topologului și din împrejurimi.  Astăzi, interiorul atelierului este în același timp și un mic muzeu al lucrului manual tradițional argeșean, aici păstrându-se războaie de țesut covoare oltenești și țesături tradiționale din bumbac. Totodată, este locul în care măicuțele cos cu migală veșminte preoțești.   Mănăstirea Văleni este un lăcaş simplu şi modest, cu o istorie fascinantă. Poziționată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Văleni este locul ideal unde veţi găsi liniștea sufletească, departe de grijile cotidiene.

Mănăstirea Vieroși este ctitorie a vestiţilor şi vitejilor boieri Goleşti ce se trag din neamul Basarabilor Craioveşti. A fost ridicată în stilul tradiţional muscelean, între anii 1571 – 1573, de către vornicul Ivaşcu Golescu. O echipă de arheologi de la Muzeul Judeţean a descoperit vestigii vechi de câteva sute de ani la Mănăstirea Vieroşi din Mioveni. De asemenea, săpăturile au pus în evidenţă urme ale unor construcţii din secolele XVI, XVIII și XIX (anexe ale mănăstirii). A fost identificat, de asemenea, şi traseul unui canal de aducţiune a apei, construit la începutul secolului al XVIII-lea.  La limita accesului în mănăstire a fost amplasată o cruce de piatră (1836), ce constituie un argument prezumtiv al existenţei, în incintă, a unui atelier de pietrari. Ansamblul cuprinde mai multe elemente: biserica mare – „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, biserica din cimitir (mică) – „Adormirea Maicii Domnului”, clopotniţa (turnul porţii), stăreţie, chilii, zidul de incintă. În timp, părţile componente ale ansamblului monumental s-au degradat accentuat. Astfel, în afara bisericilor, celelalte elemente sunt la stadiul de ruine. La intrarea în Mănăstirea Vieroși se află amplasată şi Crucea de piatră a arhimandritului Samuel Tărtăşescu. Sursa: Primăria Mioveni; https://miovenicity.ro/

Una dintre cele mai interesante fresce din Biserica Domnească de la Curtea de Argeș reprezintă un cavaler medieval care se roagă la icoana de deasupra capului.  Cavalerul, spun experții, are o armură de tip mongolic. La baza frescei se află mormântul misteriosului cavaler a cărui frescă dovedește că în Țara Românească cavalerismul era un aspect curent.

Sfânta Muceniță Filofteia a trăit în sec. al XIII-lea, în sudul Dunării în orașul Târnovo. Nu se știe cu exactitate dacă provenea din neam de români sau de bulgari. A fost martirizată la doar 12 ani de tatăl său. Înspăimântat de fapta sa, tatăl a încercat să îi ridice trupul, pentru a o înmormânta.  Dar Dumnezeu a proslăvit-o, iar trupul ei a devenit atât de greu, încât nu l-a putut clinti, deși a chemat și pe alți oameni în ajutor.  Îngrozit de această minune, l-a chemat pe Arhiepiscopul de Târnovo. Acesta a venit însoțit de un alai de preoți și credincioși, citind mai multe rugăciuni de dezlegare, pentru a putea duce trupul Sfintei în catedrala din Târnovo. S inaxarul spune că, nedorind să meargă acolo, trupul s-a lasat greu ca prin minune. Astfel, ierarhul a început să rostească numele mai multor orașe, aflate de o parte și de alta a Dunării. Când a fost pronunțat numele Cetății Argeș, trupul s-a făcut dintr-o dată ușor, Filofteia arătând în ce casă dorea să fie dusă, arată doxologia.ro. Istoria arată însă că moaștele Sf. Filofteia au fost duse inițial la Târnovo, unde au rămas până în anul 1393. În acel an, Țaratul bulgar a fost ocupat de turci, care au și ars orașul. Pentru a le feri de profanare, moaștele au fost duse la Vidin, unde au stat puțin timp, probabil până în 1396.  După înfrângerea armatelor creștine la Nikopole, crescând amenințarea turcă, moaștele au fost oferite domnitorului Țării Românești, Mircea cel Bătrân (1386-1418). Acesta le-a așezat în vechea ctitorie domnească, cu hramul „Sf. Nicolae“, de la Curtea de Argeș, pe atunci catedrală mitropolitană. În acest fel se explică și alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat după ziua hramului). După construirea noii biserici de către Neagoe Basarab, sfințită la 15 august 1517, moaștele au fost asezate aici a doua zi, când s-a făcut și proclamarea canonizării Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului (prima canonizare la noi). 

Dincă (Constantin) Brătianu (1788 -.1844)  tatăl lui Ion C. Brătianu, este înmormântat în Biserica Domnească din Curtea de Argeş. Pe piatra sa de mormânt stă scris: „Trudit în lume, muncit în slujbe politiceşti, muncit în casă, slăbit de trude, griji câmpeneşti, cincizeci şi şase de ani cu munca am vieţuit şi alt nimic din ostenele n-am dobândit. Iar după moarte îmi amu odihna cu Dumnezeu, eu Brătiianul biv vel cluceri mare, în locul mieu, supt această piatră, într-astă casă, chiar ca în cer. Şi al mieu suflet fie în Domnul, precum în ceri. Constandin, cel adormit la leat 1844 fevruarie 10”.