Mănăstirea Negru-Vodă Câmpulung

Se spune că nevoința pelerinului de a urca drumul până la mănăstire este socotită ca o dovadă de sacrificiu și adorare a Mântuitorului Iisus Hristos, și de aceea, prima rugăciune rostită în mănăstire va avea sigur un răspuns bun, ca o răsplată pentru efortul reeditării drumului spre Golgota.  De altfel, calvarul purtării Crucii Răstignirii, este trăit aici la propriu în zilele Postului Mare, când credincioșii urcă cu mare efort drumul spre mănăstire, ducând pe umeri cruci masive din lemn, spune blogul amfostacolo.ro.

Aflată la 22 de kilometri de oraşul Câmpulung Muscel, la o altitudine de 880 de metri şi considerată cea mai aspră sihăstrie românească, Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă are pe unul dintre pereţii săi un neobişnuit desen cu un cavaler cu lance. Desenul are aproape 2.000 de ani vechime. Mănăstirea Negru Vodă seamănă cu Schitul Meteora din Grecia, iar alimentele, materialele şi apa se transportă până acolo cu un funicular. Pelerinii care se încumetă să urce o oră pe drumul abrupt până Mănăstirea Negru Vodă de la Cetăţeni vor avea surpriza să descopere în peretele pietros al mănăstirii rupestre un desen schematic, ce înfăţişează un cavaler cu lance. Un alt călăreţ, mult mai şters, poate fi identificat pe o stâncă de la poalele dealului pe care se află mănăstirea. Desenul este asimilat reprezentărilor de tip “Călăreţul trac”, extrem de răspândite la nordul şi la sudul Dunării

Mănăstirea Corbii de Piatră este o bijuterie a județului Argeș. Este cea mai veche mănăstire rupestră din ţara noastră săpată într-un perete masiv de stâncă. Ea găzduiește cel mai vechi ansamblu de pictură și este singurul lăcaș de cult din România care are două altare funcționale pe același naos. Biserica datează din secolul al XIV-lea, de la începutul organizării de stat a Țării Românești. A fost pictată la sfârșitul secolului al XIII-lea, iar fragmente din această pictură se mai păstrează în absidă și pe peretele de sus al bolții naosului.    Biserica rupestră este înrudită arhitectural cu bisericile rupestre capadociene, însa altarul dublu la o singură navă este o caracteristică unică în România. În 1512 ia ființă în jurul bisericii primul schit de maici din Țara Românească, iar în 1515 devine mănăstire pentru călugări. În secolulul al XVIII-lea, mănăstirea devine biserică de mir. În imediata apropiere a Mănăstirii Corbii de Piatră se află gospodăria Mamei Uța, o casă cu pereți albaștri care prezintă în mod autentic moștenirea tradițiilor și obiceiurilor din nordul județului Argeș. În jurul casei albastre a mamei Uța, neschimbată de un secol și jumătate, legendele amintesc de celebrii uriași. Povestea pare cu adevărat credibilă, dat fiind faptul că odată ridicată privirea către peretele de stâncă, un picior imens și pietrificat își face apariția, distingându-se coapsa și genunchiul uriașului, captive în stânca de piatră. Acces: Câmpulung – DN73 – (spre Curtea de Argeș) – Domnești – DJ 731 (spre Nucșoara) – Corbi, sat Jgheaburi. Sursa: http://primariacorbi.ro/; https://www.crestinortodox.ro/

În ţinutul legendar al Muscelului, plin de biserici şi mănăstiri ridicate din poruncă domnească, Mănăstirea Aninoasa este un lăcaș încărcat de istorie, cu un destin special. Monument istoric și de arhitectură, Mănăstirea Aninoasa se prezintă ca un ansamblu arhitectonic de tradiție brâncovenească, având o incintă dreptunghiulară prevăzută cu un turn-clopotniță, chilii și paraclis. Mănăstirea este însuflețită de o obște de maici, biserica acesteia fiind închinată Sfântului Ierarh Nicolae. Mănăstirea datează din secolul al XVII-lea, din 1677, și este ctitoria unui boier din zonă, Tudoran Vlădescu.  Biserica a fost zugrăvită în frescă de catre renumitul zugrav Pârvu Mutu din Campulung. Deasupra ușii de la intrarea în biserică se vede și astăzi tabloul votiv în care sunt zugrăviți ctitorii bisericii, Tudoran și Alexandra, împreună cu unsprezece copii din familia boierească. Biserica de la Mănăstirea Aninoasa este prima biserică zugravită de Pârvu Mutu după întoarcerea de la studii, înainte de a deveni zugravul familiei Cantacuzino. Mănăstirea este fortificată, cu ziduri groase, ceea ce îi conferă un caracter unic în zonă. În prezent, întreagul complex monahal este foarte bine întreținut, frumusețea acestor locuri determinându-i pe credincioși sa revină aici, cu inimia deschisă, de fiecare dată când au ocazia. Adresa: Mănăstirea Aninoasa este situată în comuna Aninoasa, județul Argeș, pe DN 73C, la 16 km de Câmpulung. Sursa: https://www.crestinortodox.ro/

În ţinutul legendar al Muscelului, plin de biserici şi mânăstiri ridicate din poruncă domnească, Mânăstirea Aninoasa este un lăcaș încărcat de istorie, cu un destin special. Monument istoric și de arhitectură, Mânăstirea Aninoasa se prezintă ca un ansamblu arhitectonic de tradiție brâncovenească, având o incintă dreptunghiulară prevăzută cu un turn-clopotniță, chilii și paraclis. Mănăstirea este însuflețită de o obște de maici, biserica acesteia fiind închinată Sfântului Ierarh Nicolae. Numele mănăstirii și al localității se trage de la pădurile de arini (anini), care se întindeau odinioară pe colinele din împrejurimi.  Mănăstirea datează din secolul al XVII-lea, din 1677, și este ctitoria unui boier din zonă, Tudoran Vladescu. Boieri pământeni, Vlădeștii au dat și numele unui sat din apropiere, Vlădești. Inițial se dorea ca biserica mare să fie biserica de curte pentru neamul boieresc. Însă, chiar în anul în care s-a pus temelia acesteia, soția boierului, Alexandra Vlădescu, a decedat. În pronaos se află două pietre tombale, două morminte. Unul dintre ele adăpostește osemintele Alexandrei, soția ctitorului, iar celălalt osemintele Saftei Vlădescu, cumnata Alexandrei. La moartea soției, clucerul Vlădescu s-a călugărit, devenind monahul Teodosie. Iar funcționalitatea presupusei biserici de cult s-a schimbat și ea în aceea de mănăstire de călugări. Biserica a fost zugrăvită în frescă de catre renumitul zugrav Pârvu Mutu din Campulung. Deasupra ușii de la intrarea în biserică se vede și astăzi tabloul votiv în care sunt zugrăviți ctitorii bisericii, Tudoran și Alexandra, împreună cu unsprezece copii din familia boierească . Biserica de la Mănăstirea Aninoasa este prima biserică zugravită de Pârvu Mutu după întoarcerea de la studii, mai înainte de a deveni zugravul familiei Cantacuzino. Mănăstirea este fortificată, zidurile având o grosime maximă de 1,84 metri, ceea ce îi conferă un caracter unic în zonă. În prezent, întreagul complex monahal este foarte bine întreținut, frumusețea acestor locuri determinându-i pe credincioși sa revină aici, cu inimia deschisă, de fiecare dată când au ocazia. Adresa: Mănăstirea Aninoasa este situată în comuna Aninoasa, județul Argeș, pe DN 73C, la 16 km de Câmpulung și la 30 de km de Curtea de Argeș. Sursa: www.crestinortodox.ro, wikipedia.org, https://www.facebook.com/Manastirea-Aninoasa-616677588355924

Se spune că Zamolxis ar fi scris aici o parte din învățăturile sale, iar chilia era un loc de meditație pentru marele preot al dacilor.  Este o legendă, desigur, cum este și aceea că  urmele de pași sunt ai domnitorului Negru Vodă și ai soției sale,  care se ruga împreună cu el.  Nu au fost găsite explicații pentru aceste urme, depre care se spune că ar fi cu mult mai vechi. 

Dincă (Constantin) Brătianu (1788 -.1844)  tatăl lui Ion C. Brătianu, este înmormântat în Biserica Domnească din Curtea de Argeş. Pe piatra sa de mormânt stă scris: „Trudit în lume, muncit în slujbe politiceşti, muncit în casă, slăbit de trude, griji câmpeneşti, cincizeci şi şase de ani cu munca am vieţuit şi alt nimic din ostenele n-am dobândit. Iar după moarte îmi amu odihna cu Dumnezeu, eu Brătiianul biv vel cluceri mare, în locul mieu, supt această piatră, într-astă casă, chiar ca în cer. Şi al mieu suflet fie în Domnul, precum în ceri. Constandin, cel adormit la leat 1844 fevruarie 10”.

Una dintre cele mai interesante fresce din Biserica Domnească de la Curtea de Argeș reprezintă un cavaler medieval care se roagă la icoana de deasupra capului.  Cavalerul, spun experții, are o armură de tip mongolic. La baza frescei se află mormântul misteriosului cavaler a cărui frescă dovedește că în Țara Românească cavalerismul era un aspect curent.

„Leat 6860 la Câmpulung a răposat marele Basarab voivod”. Un singur rând scrijelit în tencuiala bisericii de la Curtea Domnească din Argeş, autorul fiind cel mai probabil chiar pictorul bisericii. Un pictor venit de prin sudul Dunării, din lumea bizantină de limbă slavă, de prin Macedonia sau din zona mănăstirilor din Kosovo, atras de monzile de aur promise de un mare voievod. Iar moartea patronului său l-a făcut să scrie un rând, un singur rând care dă azi atâtea bătăi de cap istoricilor. Mai exact: În anul 6860, la Câmpulung, a răposat marele Basarab Voevod.