Catedrala "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" Mioveni

În zona centrală a municipiului Câmpulung, lângă Monumentul Eroilor, în zidul casei N. Ionescu – Berechet, se află încastrată Crucea Jurământului, ridicată în vremea domniei lui Gheorghe Duca, în 25 decembrie 1674.    Pe această cruce se află una dintre cele mai lungi inscripții în piatră înscrise pe un monument, din câte se cunosc până în prezent în fostul spațiu al Țării Românești.  Numele său vine de la faptul că fiecare conducător nou ales al orașului trebuia să jure, împreună cu cei 12 pârgari (reprezentanți aleși ai obștei), în fața acestei cruci, că va lupta pentru apărarea drepturilor câmpulungenilor. Astfel, ca simbol al autonomiei și privilegiilor urbane, Crucea îndeplinea un rol solemn în cadrul ceremoniei de investitură a judeților, care în fața ei jurau să apere aceste drepturi.   Textul inscripției este săpat în relief, iar între primele rânduri este intercalată stema Țării Românești (acvila cruciată) ce-i conferă un caracter oficial. După invocația de început a Sfintei Treimi, este menționat hramul căruia îi este închinată Crucea (Nașterea Domnului) și apoi domnitorul în funcție - Duca Vodă și familia sa.  După textul propriu-zis al hrisovului se adaugă, la final, numele ispravnicului crucii (Andrea județul cu 12 pârgari) și precizarea datei (luna decembrie, ziua 25, anul 1674).   Hrisovul domnesc săpat în Crucea Jurământului o așează în categoria acelor „tocmeli, legături sau întăriri” domnești scrise pe piatră, numite generic „Cruci hrisov” foarte rar întâlnite în Țara Românească. Se mai cunosc doar alte patru asemenea exemplare, care se păstrează până astăzi. Monumentul este unic în țară, fiind un adevarat document prin care sunt ilustrate tradițiile orașului.   Ca o replică a acestei cruci, în piața veche a orașului este amplasat Monumentul Crucea pârgarilor, având înălțimea de aproape 2 m, lucrat din piatră de Albești și ridicat în anul 1790.    Câmpulungul poate fi numit orașul crucilor de piatră, căci de sute de ani peste cincizeci de exemplare străjuiesc tăcute incintele bisericilor și răspântiile drumurilor. Dintre toate suratele sale, Crucea Jurământului se detașează prin conținutul și rolul său în viața urbană a Câmpulungului medieval, precum și prin caracterul unic al amplasamentului ei actual - în fațada unei case particulare. Crucea Jurământului din Câmpulung se află încastrată în fațada unei clădiri vechi situată vizavi de fostul Hotel Regal, venind dinspre Biserica Domnească și mergând spre Biserica Bărăția. Sursa: muscel-info.ro, historia.ro

De-a lungul timpului, Câmpulungul, capitală a Țării Românești, s-a bucurat de o deosebită atenție din partea voievozilor români, care i-au acordat multe și importante privilegii. Fiind un loc încărcat de istorie, fiecare construcție veche, fiecare arteră de circulație ce străbate urbea, monumentele, bisericile din Câmpulung, toate ne vorbesc de istoria, de vechimea și de multe alte aspecte majore din trecutul său. Cel mai valoros și reprezentativ monument istoric al orașului este Ansamblul feudal Negru – Vodă, care cuprinde biserica ce poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului", Bolnița sau Paraclisul, turnul clopotniță, Casa Domnească, stăreția și chiliile.  Proveniența numelui Mănăstirii Negru Vodă este legată de o legendă potrivit căreia Negru Vodă Voievod, întâiul descălecător al Țării Românești, a întemeiat, în regiunea dintre Dunăre și Carpați, Țara Românească, construind aici biserici, mănăstiri, curți domnești și orașe.  Acest lucru reiese din pisania așezată de Matei Basarab pe biserica mănăstirii: „s-a zidit și s-a săvârșit această biserică de prea milostivul creștin, Radu Negru Voievod, care a fost din începutul descălitorul Țării Românești". De asemenea, tradiția consemnează faptul că biserica a fost ctitorită pentru prima dată în anul 1215 de către Radu Negru Vodă, de unde i se trage și numele. În prima ei formă, a fost biserică de mir, ctitorită la începutul secolului al XIV-lea. În anul 1628, biserica s-a surpat din cauza unui cutremur. Matei Basarab, al doilea ctitor al mănăstirii, reface din temelii lăcașul distrus în urma devastatorului cutremur din 1628, transformând biserica de mir în mănăstire de călugări. Biserica găzduiește cea mai veche lespede funerară a unui domnitor român conservată până în prezent. Ea îi aparține lui Nicolae Alexandru Basarab, decedat la 16 noiembrie 1364, și reprezintă cel mai vechi document epigrafic din acele timpuri. Pe mormântul său poate fi citit următorul text scris în limba slavonă: „ În luna Noemvrie 16 zile, a răposat marele și singurul stăpânitor, DOMN IO NICOLAE ALEX. VOIEVOD, fiul marelui Basarab, în anul 6873 (=1364)". Biserica este zidită din piatră de Albești, iar pe peretele exterior din vest se află două pisanii. Prima, așezată în stânga, face istoricul mănăstirii, așa cum era cunoscut în vremea lui Matei Basarab. În pronaos, deasupra ușii de intrare, sunt pictați de către Gherman zugravul în 1831 ctitorii: Matei Basarab și Doamna Elena, Negru-Vodă, Nicolae Alexandru Basarab. Ansamblul este dominat, pe latura de vest, de turnul-clopotniță, înalt de 36 de metri, construit în 1635-1636. La bază, are o lățime de 10 metri, fiind unul dintre cele mai masive și mai spectaculoase construcții de acest fel din Țara Românească. Pe partea nordică a turnului-clopotniță se află Casa stăreției, cu parter și etaj, construită de Constantin Brâncoveanu. La Mănăstirea Negru-Vodă din Câmpulung se află moaștele Sf. Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, ocrotitor al familiilor creștine, mijlocitor pentru cei care doresc să aducă pe lume prunci și mare tămăduitor pentru cei aflați în suferințe. Sf. Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel a trecut la cele veșnice în anul 1638, după 30 de ani petrecuți într-o peșteră aflată pe valea Râului Dâmbovița.  Sursa: Mănăstirea Negru-Vodă; basilica.ro, crestinortodox.ro, wikipedia.org

Ansamblul monumental religios Bărăția (sec. XIV), monument istoric de arhitectură de interes național, este situat în centrul municipiului Câmpulung, fiind compus din trei obiective distincte: Biserica “Sfântul Iacob”, Turnul Bărăției și Casa parohială.   Biserica “Sfântul Iacob” este cea mai veche clădire din ansamblu, fiind interesantă prin prezența cunoscutei lespezi a Comitelui Laurențiu de Longo Campo, datată în anul 1300, aflată în interior, sub altar.  Lespedea funerară constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara Românească și, în același timp, prima mențiune scrisă a orașului Câmpulung. Textul de pe piatra de mormânt, scris în limba latină, este următorul: “Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini MCCC”, în traducere: “Aici este înmormântat comitele Laurențiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300”. Incendiată de turci în anul 1737, Bărăția a fost refăcută prin grija egumenului Antoniu Ciobriu în anul 1760, pe structura corului bisericii catolice distruse.   Un autentic simbol arhitectural al Câmpulungului medieval, Turnul Bărăției, cum este denumit turnul-clopotniță, a fost edificat în 1730, pe amplasamentul unui turn anterior, de plan pătrat, având înălțimea până la cornișă de 13 m. La sfârșitul secolului al XIX-lea, construcția a fost supraînălțată printr-un etaj cu acoperiș piramidal, montându-se și un orologiu. Casa parohială datează din secolul al XVII-lea și include, în structura sa, un beci extins la demisol, acoperit cu bolți, iar, la etaj, camere decorate în stil gotic și foișor cu arcade susținut pe coloane masive de cărămidă. Prin lucrările de restaurare, ansamblul istoric al Bărăției, cu monumentele sale revalorificate, se prezintă în condițiile corespunzătoare vechimii și importanței sale istorice și arhitectonice.    Biserica “Sfântul Iacob” Bărăția se află în centrul municipiului Câmpulung, în capătul Bulevardului, pe strada Negru Vodă, 116. Municipiul Câmpulung este străbătut de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov, aflându-se la o distanță de 52 km de Pitești și 84 km de Brașov.

Continuând traseul pe Valea Topologului, ajungem în comuna Sălătrucu. Pornind din centrul satului Văleni, un drum local urcă în lungul pârâului și ajunge la Mănăstirea Văleni, încorporată administrativ comunei Sălătrucu. Străvechea vatră monahală Văleni a fost întemeiată în a doua jumătate a secolului al XVII – lea de călugărul Zaharia Grădișteanu, care a construit, între anii 1691-1692, o bisericã din lemn cu hramul “Sfânta Treime”, punând bazele unei obşti de călugări.    Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a avut loc războiul ruso-turc, în Mănăstirea Văleni a slujit o obște monahală de călugari. Imediat după război, Preasfințitul Iosif I, episcopul Argeșului, mută obștea călugărilor în Mănăstirea Robaia, iar în Văleni adună maicile din schiturile desființate.   Deteriorată de timp şi de cutremure, de-a lungul a peste 300 de ani de istorie care au trecut peste ea, biserica a fost demolată şi rezidită pe acelaşi loc de trei ori. Actuala biserică a fost construită între anii 1948-1955, prin strădania episcopului Iosif Gafton, care a iniţiat şi s-a îngrijit de reconstrucţia bisericii, atribuindu-i un nou hram – “Adormirea Maicii Domnului”.   În anul 2002, s-au început lucrările de renovare la acoperișul și la pereții exteriori ai bisericii, apoi s-a restaurat clădirea veche a stăreției, s-a înființat un atelier de croitorie și s-a reamenajat vechiul atelier de țesut covoare.   Astăzi, intrând în curtea mănăstirii, în partea stângă se află casa în care a locuit celebrul autor al „Baladelor vesele și triste”, George Topîrceanu, împreună cu părinții săi, în timpul în care mama sa lucra aici ca ţesătoare de covoare. Puțin mai sus se află chiliile modeste ale călugărițelor. Acestea reprezintă mărturii vii ale arhitecturii tradiționale argeșene. De asemenea, în curtea mănăstirii regăsim Casa “Atelier”, care datează din anul 1930, din perioada stareței Leonida Stănescu. Clădirea adăpostește atelierele de croitorie și de țesătorie, trapeza, biblioteca, depozitul de carte veche și Cancelaria.    Atelierul de țesătorie a fost amenajat în anul 1886 și a funcționat neîntrerupt până în anul 1960. Atelierul a reprezentat o școală autentică, aici fiind inițiate în arta țesutului numeroase tinere de pe Valea Topologului și din împrejurimi.  Astăzi, interiorul atelierului este în același timp și un mic muzeu al lucrului manual tradițional argeșean, aici păstrându-se războaie de țesut covoare oltenești și țesături tradiționale din bumbac. Totodată, este locul în care măicuțele cos cu migală veșminte preoțești.   Mănăstirea Văleni este un lăcaş simplu şi modest, cu o istorie fascinantă. Poziționată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Văleni este locul ideal unde veţi găsi liniștea sufletească, departe de grijile cotidiene.

Un loc aparte, unic pe aceste meleaguri, este Cimitirul de Onoare al Eroilor, ridicat în memoria eroilor Primului Război Mondial, căzuți în luptele care s-au dus pe Valea Topologului.  Aici, au fost aduse rămășițele pământești ale celor care și-au pierdut viața în război, din toate localitățile învecinate.  Pe lateralele aleii străjuite de brazii din curtea interioară sunt 361 de plăci inscripționate cu numele eroilor.  În cimitir sunt înhumați, în total, 722 de eroi.

În comuna Șuici descoperim locuința Popii Floarea din Rudeni, personaj evidențiat în versurile poetului George Topîrceanu, constituind astfel sursă de inspirație în scrierile satirice ale sale.  George Topîrceanu și-a petrecut anii copilăriei la Schitul de maici Văleni, iar clasele primare le-a făcut la școala primară din Șuici.  În prezent, locuința Popii Floarea din Rudeni se află în proprietate privată.  Remarcabilă este și o gospodărie tradițională, cu arhitectură specifică zonei, ce păstrează între pereții săi memoria satului argeșean.  Gospodăria tradițională din Șuici este expusă la Muzeul Național al Satului  „Dimitrie Gusti" București. În prezent, gospodăria se află în proprietate privată.

Încă de la intrarea în comuna Șuici, te întâmpină trunchiul stejarului multisecular, a cărui existenţă numără peste 1500 de ani.  Legenda spune că la umbra bătrânului stejar, Mihai Viteazul a făcut un popas pe când se afla în drum spre Transilvania prin Turnul Roşu, în campania ce a precedat bătălia de la Şelimber.

Comuna Călinești se află la o distanță de 15 km față de Municipiul Pitești. Cele mai vechi urme de existență umană pe teritoriul localității datează din perioada bronzului și au fost descoperite pe teritoriul satelor Călinești și Râncăciov. Astfel, la Călinești, pe Dealul Brâncoveanu a fost descoperit un topor de piatră, iar în apropierea spitalului o ceașcă din ceramică și două cuțite. Pe teritoriul satului Râncăciov au fost descoperite trei topoare de aramă de la începutul epocii bronzului, iar pe Dealul Olarului s-a gasit un tezaur de monede greco-macedonene. Pe teritoriul satului Vrănești, au fost descoperite două tezaure geto-dacice și ceramica provincială romană din sec IV. Dintre toate satele componente ale comunei, satul Călinești este atestat documentar din hrisovul emis de cancelaria Domnească a lui Mircea cel Bătrân, la 20 mai 1388. În comuna Călinești se găsesc patru monumente istorice de arhitectură de interes național:  ·        Biserica de lemn „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”- Drăghicești (1744, strămutată în 1988) din Călinești;  ·        Biserica de lemn „Sfântul Apostol Toma” și „Sfinții Voievozi”, zisă „a Turcului” (1758–1759) din Cârstieni;  ·        Biserica „Cuvioasa Paraschiva” a fostului schit Lacu Negru (1787) din satul Radu Negru;  ·        Mănăstirea Râncăciov din secolul al XV-lea (cu modificări în 1648 și 1868). La acestea se mai adaugă și situl arheologic de interes național din „Dealul Olarului”, sit cuprinzând urme de așezări din eneolitic (cultura Gumelnița), Epoca Bronzului, perioada Latène, perioada Halstatt și secolul al XIV-lea (Evul Mediu). În plus, opt cruci de piatră de pe teritoriul comunei sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare de interes național.                                            Sursa: https://primaria-calinesti.ro/; https://ro.wikipedia.org/ Sursa foto: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului

În sud-estul județului Argeș, la 19 km de Pitești, pe DN 7, se află orașul Topoloveni, care s-a dezvoltat pe locul unei vechi așezări rurale, a cărei atestare documentară datează din anul 1421.  În Topoloveni se află cinci monumente istorice de interes național. Două sunt clasificate ca monumente istorice de arhitectură: fostul schit „Din Vii” — ansamblu alcătuit din biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1745), fosta școală agricolă (începutul secolului al XX-lea) și incintă (1745, refăcută la începutul secolului al XX-lea) — și biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” (1706).  Alte trei sunt monumentele memoriale sau funerare, trei cruci de piatră: două aflate în curtea bisericii noi și una, denumită „La troiță” (datând din 1647), aflată în localitatea Țigănești.  Aici se află și cunoscuta Fabrică de magiun de Topoloveni, înființată în 1914 - prima fabrică de acest gen din țară unde se producea magiun din prune și din alte fructe. După preluarea în 2001 de către societatea Sonimpex, fabrica de magiun a fost repusă în funcțiune în condiții tehnologice adaptate standardelor internaționale. De-a lungul timpului, compania a obținut prestigioase premii internaționale pentru calitate, magiunul de prune Topoloveni fiind primul produs al României care a obținut certificatul de Indicație Geografică Protejată. De asemenea, compania a primit calitatea de furnizor al Casei Regale a României. În anul 2023, pentru al doilea an consecutiv, Magiunul de Topoloveni a fost desemnat cel mai bun produs din fructe și cel mai bun gem din lume, în topul realizat de TasteAtlas. În fiecare an, la Topoloveni are loc Festivalul Archangels Fest, un eveniment mult așteptat cu paradă moto, zboruri cu avionul şi concerte rock. Sursa: https://www.topoloveni.ro/; https://ro.wikipedia.org/ Sursa foto: Primăria Orașului Topoloveni; https://www.topoloveni.ro/  https://www.facebook.com/OrasTopoloveni