Catedrala "Sfinții Petru și Pavel"tronează în centrul Mioveniului, definind practic blazonul arhitectonic al oraşului. Este unul dintre cele mai impunătoare edificii din țară. În anul 1992, existând doar o singură biserică în oraşul Mioveni, iar numărul locuitorilor fiind în creştere prin dezvoltarea industriei locale, s-a decis construirea unui nou lăcaș de rugăciune pentru enoriașii locului și nu numai.
Noua catedrală a fost proiectată la dimensiuni impresionante, fiind în prezent cel mai mare lăcaş de cult din cuprinsul Arhiepiscopiei Argeşului și Muscelului. Sursa: Primăria Mioveni; https://miovenicity.ro/
Biserica se află în satul Gănești, comuna Pietroșani, în aceeași curte cu biserica de zid construită între 1998-2003. Are plan dreptunghiular alungit, cu absida altarului de aceeași lățime cu naosul, poligonală (trei laturi), pridvor pe vest și turlă octogonală.
De remarcat este pictura din absida altarului și naos care, datorită caracteristicilor stilistice, poate fi considerată ca aparținând perioadei de construcție a bisericii sau perioadei imediat următoare, până la mijlocul secolului XIX. Pictura din 1930 din pronaos, aparținând lui Gheorghe Zafiescu, se evidențiază datorită unor scene precum scenele din Geneză, care, prin desen, mișcare, peisaj, depășesc stereotipia restului picturii.
Biserica de lemn din Valea Faurului, comuna Mușătești, a fost construită în anul 1727. Hramul bisericii este "Sfinții Voievozi". Din catagrafia începutului de veac XIX, aflăm că biserica a fost făcută pe moșia căminarului Rasti de către Petru Mușătescu. Același ctitor este atestat, pe frumosul clopot, cu chipurile sfinților de hram, Mihail și Gavril.
Din patrimoniul de icoane, cea mai mare valoare artistică o au cele aflate în pronaos: Soborul Arhanghelilor (icoana hramului); Maria Platitera, cu Arhanghelii de o parte și alta a tronului; Sfântul Nicolae, cu Iisus și Maria; Deisis, cu Maria și Ioan, alături tronului. În fruntea acestora vom așeza însă panoul circular cu Maria Platitera și Arhanghelii, cu frumusețea originară bine conservată.
Biserica de lemn din Robaia, comuna Mușătești, poartă hramurile „Sf. Nicolae”, „Sf. Gheorghe” și „Sf. Împărați Constantin și Elena” și este datată din anul 1808. Se remarcă prin funia mediană sculptată în relief sub tencuiala exterioară. Conform tradiției locale, biserica de lemn din Robaia a fost adusă pe butuci de lemn din satul Prosia.
Așezată pe un soclu masiv, din bolovani de râu, biserica are planul dreptunghiular, cu altarul retras, poligonal, pereții fiind încinși cu un brâu puternic, sculptat „în frânghie". Spațiul interior prezintă bolți cilindrice, retrase prin bârne, pe console. Programul iconografic transmite ideea apropierii de vatra monahală a Robăii, prin chipurile cuvioșilor și ale schimnicilor. Pictura, în diversele ei etape de realizare, poate fi atribuită zugravilor Nae zugravu, respectiv Niță Poșoi din Bărbălătești.
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni se află în cătunul Găbrieni din localitatea Ioanicești, comuna Poienarii de Argeș, și poartă hramul „Cuvioasa Parascheva”. În izvoarele scrise a fost datată din anii 1742-1743, însă naosul și altarul sugerează o vechime mult mai mare. Structura de lemn este bine conservată. În interior se distinge iconostasul de bună calitate și valoare artistică, datat la 1849 și semnat de zugravul Ghiță.
Se disting elementele sculptate decorativ la intrare și la stâlpii pridvorului. Biserica formează împreună cu troița de la 1911 din fața bisericii și cimitirul din jur un ansamblu valoros, așezat într-un cadru natural pitoresc.
Sursa foto: Alexandru Baboș
La începutul secolului al XIX-lea, în comuna Băbana existau mai multe biserici din lemn. Cea care s-a păstrat, așezată pe un dâmb, foarte aproape de apa Cotmeniței, datează de la începutul secolului al XIX-lea. Soclul este din cărămidă, la fel ca pardoseala interioară.
Se remarcă iscusința realizării îmbinărilor „în coadă de rândunică", precum și folosirea cuielor mari din lemn. Biserica a fost restaurată de curând.
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului poartă hramul „Sf. Treime” și datează din anul 1832. Prin trăsăturile ei caracteristice se înscrie în seria de biserici de lemn ctitorite pe domeniul Mănăstirii Cotmenei, la cumpăna secolelor XVIII și XIX, precum bisericile de lemn din Bărbălani, Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești.
Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, sub streșini și boltă, inscripții cu datări și iconostas pictat. Biserica deține și un bogat patrimoniu pictat de către zugravi precum Dimitrie, Dumitru din Schei, Panteleimon, Constantin. Împreună cu turnul-clopotniță de la intrare și cimitirul din jur, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, amplasat în mijlocul comunității. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice.
Biserica de lemn din Valea Cucii, comuna Cuca, poartă hramul "Intrarea în Biserică" și datează din anul 1806. Mai este cunoscută și sub denumirea de „biserica de la Gruiul Înalt". Este datată la „văleatul 7314" (1805-1806), ctitorul principal fiind Ionu Săteanul, așa cum atestă pomelnicul din lemn de la proscomidiar, alături de alți mulți contribuitori.
Câteva dintre intervențiile și reparațiile suferite în decursul timpului au rămas însemnate în bârne, precum „1846 martie 16", 1906, 1936 sau 1980 (anul efectuării unor lucrări de schimbare a șiței).
Asemenea celorlalte biserici-monument din comuna Cuca, și aceasta de la Valea Cucii are planul dreptunghiular, cu absida, decroșată, poligonală.
Prima mențiune documentară a comunei Cuca este 1 septembrie 1545 (hrisov emis de cancelaria voievodului Mircea Ciobanu). Satul Cârceşti apare consemnat în cronicile timpului ca fiind un sat de moşneni.
Biserica este amintită în 1808, alături de cea din Bărbălani, ca fiind ridicată de obște, în frunte cu popa Florea. De asemenea, lăcașul apare într-un manuscris din 1825. Planul bisericii se înscrie într-un dreptunghi alungit, continuat la absida altarului printr-un decroş poligonal cu cinci laturi.
Biserica prezintă un pridvor deschis, care are cosoroabe adânc sculptate, cu chenare ornate. Scena biblică „Răstignirea Domnului”, moleniile, frizele cu medalioanele proorocilor şi profeţilor, icoanele prăznicar, uşile împărăteşti, poalele icoanelor cu motive florale decorează interiorul bisericii de lemn. Intrarea în curtea bisericii se face printr-un foișor deschis utilizat drept clopotniţă, ce este susţinut pe stâlpi înalţi de lemn.
Biserica de lemn din Bărbălani, comuna Cuca, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Prin trăsăturile ei caracteristice se înscrie în seria de biserici de lemn ctitorite pe domeniul Mănăstirii Cotmenei, la începutul secolului XIX, precum bisericile de lemn din Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești și Morărești-Piscu Calului.
Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, perete în tindă și iconostas pictat. Împreună cu cimitirul din jur, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, așezată într-un peisaj pitoresc.
Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice.
.jpg?locale=ro)
