Biserica regretului și dorului ”Sfântul Nicolae” din Pitești
Biserica regretului și dorului ”Sfântul Nicolae” din Pitești

Biserica regretului și dorului ”Sfântul Nicolae” din Pitești

Strada Victoriei 16, Pitești 110017, Romania

Despre

Nu o puteți vizita pentru că nu mai există, dar ea este aici, în centrul orașului, ca un dor, ca un regret. Publicăm pancarta aflată pe locul sfântului lăcaș pentru a invita la meditație. 

La 23 aprilie 1962,în perioada detenției ultimului preot paroh a bisericii, preotul Florian I.Samarescu,a fost transmis Comitetului executiv al Sfatului popular al regiunii Argeș,HCM-ul nr.387 având conținutul : "Se aprobă scoaterea din lista monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R.a bisericii Sfântul Nicolae din Pitești, anexată la H.C.M. nr.1160 din 1955 (semnat-Președintele Consiliului de miniștri,Ion Gheoghe Maurer). 
La 26 aprilie 1962, Sfatul Popular al Regiunii Argeș (președinte I.Sandu) a trimis hotărârea Sfatului Popular al orașului Pitești. În iulie 1962 Biserica Sfântul Nicolae a fost demolată. Istoria orașului și a bisericii,istorie de peste două secole se încheia tragic.Odată cu Biserica a fost demolat centrul orașului, străzile Neagoe Basarab (strada Mare) și strada Domnița Bălașa. În cartea "Ansamblul urban medieval Pitești" scrisă de Eugenia Greceanu în 1982, se prezintă și istoria Bisericii Sfântul Nicolae,fosta catedrală a orașului . 

Biserica Sfântul Nicolae a fost refăcută în 1812 ,pe locul unei biserici mai vechi de zid,din secolul XVIII.Cea mai veche carte de slujbă donată bisericii datează din 1743.Biserica a fost distrusă de cutremurul din 1802 și refăcută în 1812.A ars în 1848 , împreună cu Ulița Mare și a fost reconstruită ,la a treia zidire din 1864,când a fost sfințită.În grădina de brazi din preajma bisericii ,se afla bustul din bronz al lui Ion C.Brătianu.Biserica era pictată de Gheorghe Tatarascu și dăruită de M.S.Regele Carol I. 
La 30 aprilie 1878, a fost oficiat primul Te-Deum de recunoștință penru victoriile din Războiul de Independență,în prezența domnitorului Carol și defilării regimentului de dorobanți.Domnitorul Carol a dăruit bisericii un policandru de valoare cu inscripția "Carol I al României închină Bisericii din orașul Pitești cu hramul Sfântul și Făcătorul de minuni Nicolae,acest odor ,în amintirea zilelor de 9 mai 1866,10 mai 1878,14 decembrie 1877- ziua reîntoarcerii acasă după izbânzile din Bulgaria. 

Biserica avea un ceas mare în turlă, fiind denumită și "Biserica cu ceas".
Biserica a fost o redută a luptei anticomuniste, luptătorul în rezistență Apostol găsind adăpost în această biserică până la arestarea sa.Biserica avea icoane aurite de valoare și o pictură impresionantă în tinda de la intrare. 
Cum se arată în cartea citată,în 1883 Grigore Tocilescu,citează biserica datând din 1848,însă pisania consemnă reclădirea ei," cu cheltuiala mahalagiilor și ajutorul creștinilor" în 1812. 

Alte sugestii

5.0 1 recenzie
Construit între 1960 - 1966 pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor, Barajul Vidraru este cel mai înalt baraj din România, cu o înălțime de 166 de metri, precum și cel mai mare baraj arc de la noi din țară. Lacul are o suprafață de 1000 ha și un volum de 465 mil. m.c.  Barajul Vidraru reprezintă un punct de mare atracție turistică. Aerul curat, apa limpede de un albastru păstrunzător, frumusețea naturii și priveliștea liniștitoare definesc acest loc ca fiind excelent pentru recreere.  Pe lacul de acumulare al barajului pot fi practicate diverse sporturi nautice, luciul apei fiind accesibil și pentru plimbări cu vaporașul.  Pentru pasionații de pescuit există locuri perfecte pentru acest tip de activitate, iar pentru iubitorii de camping, Lacul Vidraru este renumit pentru zonele de campat care se găsesc de jur împrejurul acestuia. De pe coronamentul Barajului Vidraru se deschide o priveliște de neuitat, iar peste lac și baraj, domină Omul de Fier, o statuie impunătoare, aparținând sculptorului Constantin Popovici, care îl înfățișează pe eroul mitologic Prometeu cu fulgerele în mâini – simbolul electricității. Sursa: Salvamont Argeș
Lacul Vidraru, România
Capodoperă a arhitecturii medievale, evocată în nemuritoarea baladă a Meșterului Manole, Mănăstirea Curtea de Argeș a fost ctitorită în vremea lui Neagoe Basarab și sfințită în 1517. Este una dintre cele mai valoroase construcții de artă și arhitectură bisericească, fiind inclusă în Lista monumentelor istorice din România. Atrăgând turiști din întreaga lume, ansamblul mănăstiresc cuprinde monumentala Biserică "Adormirea Maicii Domnului", Agheasmatarul, Palatul Episcopal și un frumos parc în stil franțuzesc de 10 hectare. Supusă mai multor lucrări de restaurare, forma actuală este dată de arhitectul francez André Lecomte du Noüy și de arhitectul român Nicolae Gabrielescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În interior, pictura murală în ulei a fost executată de pictorii francezi F. Nicollem și Ch. Renouard, precum și de pictorul român  N. Constantinescu. Biserica este plină de semnificație crestină, cei 12 apostoli fiind reprezentați de 12 coloane executate dintr-un singur bloc. Vechiul iconostaz și câteva icoane de pe timpul lui Șerban Cantacuzino, din secolul al XVII-lea, se află în colecția de obiecte de artă de la Mănăstirea Curtea de Argeș. În mănăstire, se păstrează tablourile Regelui Carol I și al Reginei Elisabeta, precum și Evanghelia scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta. Pronaosul adăpostește mormintele domnitorilor Țării Românești (Neagoe Basarab și Radu de la Afumați) și pe cele ale cuplurilor regale ale României - Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria. Din același ansamblu mănăstiresc face parte și Paraclisul Palatului Episcopal, unde se află racla cu moaștele Sfintei Filofteia, patroana spirituală a Argeșului și a Țării Românești. Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului; Primăria Curtea de Argeș; Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/
Bulevardul Basarabilor 1, Curtea de Argeș 115300, Romania