Muzeul Satului Mușătești

Regiunea de nord a județului Argeș aparţine celor mai înalte culmi ale Carpaţilor Meridionali, respectiv masivul Făgăraş, cu vârful Moldoveanu (2544 m) - cel mai înalt vârf din Carpații românești şi Negoiu (2535 m). Lacul Călțun este un lac glaciar situat la nord-est de vârful Negoiu din Munții Făgăraș, la jumătatea drumului dintre cabana Negoiu și cabana Bâlea Lac, în căldarea Călțun, la poalele Vârfului Călțun. Lacul este situat la altitudinea de 2 135 m, are suprafața de 7 751 mp, iar adâncimea maximă este de 11,8 m. Sursa: Salvamont Argeș

The Stan Valley Canyon is a spectacular canyon that starts from Transfagărășan, halfway between the Poienari Fortress and the Vidraru Dam, at the first 180 degree curve. It is one of the most beautiful key routes in the country. The canyon impresses with the narrow valley, with rock walls rising dizzyingly in a wild landscape. The canyon is arranged for tourists, with metal stairs, cables, bridges, railings and walkways between the slopes of the stream.

Lângă Mănăstirea Curtea de Argeș se află Fântâna Meșterului Manole. Balada populară, inspirată de o veche legendă, se încheie prin cumplita jertfă a lui Manole, ce-și zidește soția, fără de care construirea bisericii nu s-ar fi sfârșit.   Confirmând voievodului Neagoe Basarab că poate zidi o biserică și mai frumoasă decât ctitoria sa, este părăsit pe acoperiș împreună cu cei "nouă meșteri mari, calfe și zidari", luându-i-se schela. Meșterii își construiesc aripi de șindrilă cu ajutorul cărora zboară de pe acoperiș, încercând zadarnic să se salveze.    Legenda spune că în locul unde a căzut Manole a țâșnit un izor cu apă limpede. Aici, a fost construită în stil rustic, în secolul al XIX-lea, de episcopul Iosif I, Fântâna Meșterului Manole.   Sursa: Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului; Primăria Curtea de Argeș; Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/

Pe valea Râului Doamnei în sus, spre nord, unde domină culmea "Vârfului Strungii", la poalele munților Făgăraș, într-o ultimă constelație de așezări rurale, se află comuna Nucșoara. Istoria acestui ținut de legendă este fascinantă, tulburătoare, având în vedere rezistența la agresiunile dictaturii, dar și acuratețea sufletească, priceperea și hărnicia locuitorilor săi.  Nimic nu a alterat demnitatea, iubirea de pămantul natal și de obiceiurile străbune ale locuitorilor comunei Nucșoara.  Unul dintre obiectivele de interes din localitate este casa fostei luptătoare anticomuniste Elisabeta Rizea. Eroina din Nucșoara, așa cum mai este cunoscută Elisabeta Rizea, a devenit, după 1990, un simbol al demnității și al rezistenței împotriva comunismului. Alături de soțul ei, Gheorghe, a participat la organizarea și sprijinirea grupului de partizani condus de Toma Arnăuțoiu. A fost închisă pentru faptele ei între 1950-1956 și 1958-1964.  Casa a fost ridicată în 1931 de către soții Rizea. Camera din dreapta a fost locul în care au depus jurământul partizanii lui Toma Arnăuțoiu, în primăvara anului 1949. În aceeași cameră a înnoptat Regele Mihai I în tinerețe, atunci când a vizitat satul Nucșoara și când a cunoscut-o pentru prima dată pe Elisabeta Rizea, la șezătoarea satului. În prezent, casa se află în proces de consolidare și restaurare în cadrul unui proiect al Asociației Elisabeta Rizea, dezvoltat în parteneriat cu Centrul de Studii în Istorie Contemporană. Proiectul își propune să consolideze și să restaureze casa în care au locuit Gheorghe și Elisabeta Rizea, urmând ca aceasta să fie transformată în muzeu pentru a putea fi introdusă în circuitul turistic. Adresa: Comuna Nucșoara se află la 60 de kilometri nord de Pitești și 175 de kilometri nord-vest de București. Este deservită de șoseaua județeană DJ731, care o leagă spre sud de Corbi, Domnești (unde se intersectează cu DN73C), Pietroșani, Coșești și Dărmănești (unde se termină în DN73). Sursa: Asociația Elisabeta Rizea; www.casaelisabetarizea.ro; www.eroinenucsoara.ro

Poarta Eroilor este un monument evocator, reprezentativ pentru județul Argeş, ridicat din iniţiativa colonelului Barbu Pârâianu, în memoria ostaşilor Regimentului Nr. 4 Dorobanţi, căzuţi la datorie în timpul participării României la Primul Război Mondial (1916-1918).  Poarta Eroilor a fost inaugurată oficial la 28 septembrie 1926. Monumentul este construit sub forma unei tradiţionale porţi româneşti, fiind lucrat din zidărie, pe fundaţii şi soclu din piatră, cu acoperiş din ţiglă. Prin construcţie şi imagine artistică, monumentul are forma unui veritabil arc de triumf.  Frontispiciul are inscripţionat: "Regimentul Argeş nr. 4. Poarta eroilor 1918". "Morţi pentru ţară, pentru glorie şi drapel". Pe stâlpi sunt înscrise denumirile localităţilor unde s-au desfăşurat operaţiunile militare în anii 1916-1917 şi numele a sute de militari căzuţi la datorie în campaniile din 1877-1878 şi 1916-1918.  Având statura impunătoare a unui arc de triumf, poarta se vrea a fi un omagiu celor peste 1.100 de eroi argeșeni căzuți pentru înfăptuirea unității naționale. Poarta Eroilor Argeșeni  a fost restaurată în anul 1971. 

Pe şoseaua naţională DN 73, deasupra satului Podu Dâmboviţei, privirile se opresc pe ruinele unei cetăţi – Cetatea Oratia, cunoscută ca și Cetatea Neamțului sau Cetatea Damboviței.  Povestea acesteia nu este cunoscută. Unii istorici afirmă că cetatea ar fi fost construită de cavalerii teutoni și ar reprezenta acel castru întărit amintit într-un document din 1231. În alte documente, aceasta este menționată ca punct vamal între Țara Romanească și Brașov.  Poziţia ei este însă cu adevărat extraordinară. Înconjurată de crestele munţilor, ea este aşezată deasupra unui lung perete de stânci, pe baza unei prăpăstii. Jos, departe, ca într-o căldare, se zăresc casele din satul Podu Dâmboviţei.  Pe o latură a cetăţuiei, o adâncitură a terenului ca un şanţ, astăzi acoperit de vegetaţie, îţi sugerează că pe aici trecea vechiul drum către Transilvania şi Ţara Românească. Sursa: Primăria Dâmbovicioara

Inaugurat la 16 aprilie 2016, monumentul Zidul Roșu din Câmpulung Muscel a fost construit din metal de sculptorul gălățean Aurel Vlad.  În fața Zidului Roșu, artistul a amplasat o cruce din piatră, ce amintește de vechile și numeroasele cruci ale Muscelului.  Pe această cruce sunt inscripționate numele tuturor martirilor, susținători și membri ai Grupului de Rezistență Anticomunistă, condus de Toma Arnăuțoiu.   

Amenajările şi construcţiile pe care Ionel Brătianu (1864-1927) le-a făcut la Vila Florica au durat din 1889 până în 1925.  Din această perioadă datează încastrarea în zidurile exterioare ale elementelor de arhitectură antică, respectiv basorelieful cu motivul „Cavalerului trac”, ce datează din secolul al II-lea Î.Hr., friza ce este adusă de la Sarmizegetusa.   În general, cultul Cavalerului Trac este bine documentat, fie prin intermediul templelor sau sanctuarelor, a monumentelor funerare şi epigrafice, dar mai ales a tăbliţelor sau plăcuţelor iconografice şi chiar a monedelor. Majoritatea monumentelor iconografice, după amprenta execuţiei gliptice şi respectarea canoanelor figurative, ne determină să credem că erau lucrate în Dacia, de către meşteri locali la comanda adoratorilor, care de cele mai multe ori proveneau tot din Moesia şi Tracia. Reprezentările în relief ale Cavalerului Trac îmbracă forme diferite şi numeroase.  Vizitând Vila Florica, actualul Muzeu al Brătienilor, prima imagine pe care o veți remarca este a Cavalerului Trac.  Sursa foto: https://hailaplimbare.files.wordpress.com/2018/10/cavalerul_tracic_vila_florica.jpg

Casa Memorială „Vladimir Streinu" din Teiu este un muzeu memorial înființat în casa care a aparţinut familiei Vladimir Streinu între 1902 – 1972. Casa a fost construită de Șerban și Leanca Iordache în anul 1902 și se află în centrul satului Teiu.  La 28 noiembrie 1971, la inițiativa profesorului Vasile Falcescu și cu aprobarea primului secretar al județului de la acea vreme, a avut loc constituirea Societății culturale ,,Vladimir Streinu" din Teiu, iar mai târziu, la 28 mai 1972, a avut loc inaugurarea Casei Memoriale "Vladimir Streinu". În interiorul muzeului, sunt expuse obiecte ce au aparţinut familiei scriitorului, tablouri, precum şi o bibliotecă ce cuprinde o colecție de cărţi care au aparţinut scriitorului Vladimir Streinu. În aceeaşi clădire, este amenajat şi muzeul sătesc, care prezintă o expoziție de obiecte etnografice și istorice ilustrând viața locală. [Image]Scriitorul Vladimir Streinu s-a născut la 23 mai 1902 în comuna Teiu din județul Argeș. A debutat ca poet în „Adevărul literar si artistic" (1921), iar în calitate de critic, în revista „Muguri" (Câmpulung Muscel) în 1922, cu un articol despre volumul de poezii „Pârga", de Vasile Voiculescu. A colaborat cu foarte multe alte publicații, precum „Săptămâna muncii intelectuale", „Cetatea literară", „Viața Românească", „Gândirea", „Mișcarea literară", „Universul literar". Vladimir Streinu a fost, înainte de toate, un critic de poezie, pe care a îmbrățișat-o aproape în întregimea ei, de la Eminescu și încă de mai înainte, până la cel mai tânăr contemporan. În anul 2006 a fost ales ca membru post-mortem al Academiei Române. [Image]Acces: Comuna Teiu se află în marginea sud-estică a județului Argeș, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile râului Mozacu. Este străbătută de șoseaua județeană DJ 508, care o leagă spre nord de Rătești și Căteasca și spre sud de Negrași. Casa Memorială „Vladimir Streinu" din Teiu se află la 9 km de autostrada Bucureşti - Piteşti, km 84. Sursa: ghidulmuzeelor.cimec.ro, https://www.facebook.com/Vladimir-Streinu-258033804328487/, wikipedia.org)