Muzeul Satului Mușătești

De obicei, când vizităm muzee, trecem grăbiți cu privirea peste ceramica vechilor culturi, părându-ni-se de importanță strict științifică.  Am dorit să inserăm în acest TOP ceramica culturii Gumelnița pentru a arăta că este bine și frumos să ne ducem cu gândul până în cea de a doua jumătate a mileniului V î.H., în neolitic. Oamenii gândeau, aveau idei creatoare, știau ce este frumosul. La Muzeul Județean Argeș, ceramica culturii Gumelnița este frumos reprezentată. 

La Răsărit de Câmpulung, la circa şase kilometri distanţă pe şosea, se înalţă Dealul Măţău.  Zona se află la poalele Carpaților Meridionali, în Subcarpații Getici, la o altitudine variind între 650 și 1000 m.  Dealul  Măţău  (1017 m) închide spre sud depresiunea Câmpulungului dintre Râul Târgului și Argeșel și spre nord depresiunea Jugur – Poenari, constituind totodată una din frumusețile naturale ale localității. 

The Curtea de Argeș Municipal Museum reveals the centuries-old history of the town which was the capital of Wallachia. The museum holds over 14.000 exhibits from historical and archaeological discoveries made in the Argeș area. Among the exhibits, there are cult objects, weapons, jewellery, numismatic collections, documents and bronze statuettes of the rulers of Argeș. Vladislav I established in Curtea de Argeș, in the fourteenth century, the first mint of Wallachia. The numismatic collection of the Curtea de Argeș Municipal Museum is a significant one, comprising Dacic, Roman, medieval coins, including coins from the Hungarian king, Carol Robert de Anjou.

Dacă zidurile conacului ar putea povesti câte au văzut și ce au auzit de-a lungul secolelor tumultuoase de istorie românească care au trecut peste curtea Goleștilor, câte secrete am afla, câte bucurii și tristeți am retrăi!   Ce atmosferă încordată gata să explodeze trebuie să fi trăit cei de la curtea Goleștilor, în primăvara anului 1821! În seara zilei de 20 mai, pe când controla pichetele de pază din tabăra pandurilor, T. Vladimirescu a avut o confruntare cu căpitanii săi care refuzaseră să semneze un act de credință față de el. Ca urmare a unei discuții violente, T. Vladimirescu cu duritate, fără suficientă chibzuință în acel moment, a poruncit să fie spânzurat căpitanul Ioniță Urdăreanu, acesta fiind foarte iubit de panduri. Era un flăcău „de o stare robustă, în cea mai frumoasă vârstă a juneţei sale, cu un păr galben ca beteala care ajungea la genunche şi de o frumuseţe nespusă, rudă cu cei mai mulţi căpitani”. Trupul lui atârna, spânzurat de o salcie şi se vedea clar la lumina focurilor. A fost situația care l-a făcut pe M. Cioranu, aghiotantul lui T. Vladimirescu, să noteze despre șeful său: „Trebuie să spunem adevărul, Tudor era un om aspru și la mai multe împrejurări, crud”.  Profitând de starea de nemulțumire creată în tabăra pandurilor, în dimineața zilei de 21 mai, căpitanii Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache l-au acuzat pe T. Vladimirescu de trădare a Eteriei și de înțelegere cu turcii.  T. Vladimirescu a fost făcut prizonier de eterişti înlăuntrul foişorului în primele ore ale dimineţii de 21 mai şi n-a mai fost scos afară decât atunci când s-au îndreptat spre Pitești, sub pază sigură. De aici a fost dus la Târgoviște unde a fost executat în noaptea de 26/27 mai 1821. Foișorul de pază este astăzi intrarea principală a Muzeului Golești, unde vizitatorii pot admira arme de provenienţă turcească din timpul revoluţiei și o copie a drapelului pandurilor, purtat de aceştia cu glorie în timpul revoltei.

Provine din regiunea Oltenia și este o locuință, casă semiîngropată, unde intrarea se face prin tindă (gârllici), se ajunge în vatră, camera numită "la foc" din care se trece "în sobă" - odaia de locuit. Podeaua este de pământ, iar pereţii laterali sunt căptuşiţi cu cărămidă şi cu scânduri de stejar aşezată vertical. Straturile alternative de pământ şi paie se aştern pe baza formată de "mârtaci". "Mârtacii" puşi în plan oblic şi fixaţi în cosoroabă cu ajutorul unor "măsele" formează acoperişul. Fumul era evacuat printr-un coş cu corlată, foarte puternic şi coborât mult, care se continuă în sus printr-o construcţie în formă de trunchi de piramidă, lucrat din cărămidă; coşul iese mult în afară deasupra acoperişului.

The Brătianu National Museum presents to the visiting public one of the most beautiful boyar domains in Romania. Florica domain, consisting of a mansion, a farm, a chapel, a wine cellar, a station and even an astronomical observer, all located in the middle of a vast park, surrounded by the vineyards of Ștefănești, is the work of Ion and Ionel Brătianu, father and son, who transformed a cosy house of administration of the estate into a sumptuous boyar residence, where important decisions were made regarding our history. The reception room is the largest room in the house, in which the access staircase to the main entrance was preserved in the original, the ceilings carved with the ceramic recessed, the library bodies with the crystal windows and the cherry wood bench. In the mansion there are kept unique exhibits: the bronze bust of Ion I.C. Brătianu, made by Ion Jalea; the wooden stick, belonging to Ion C. Brătianu; the table made of petrified cherry wood, according to a traditional Arabic method; the tuxedo, a glass of baccarat and a portrait, belonging to Dumitru C. Brătianu. Remarkable is also the park arranged around the mansion from Florica, with winding alleys, guarded by trees. Another important component is the church where the members of the Brătianu family are buried. Located on a plateau on the right side of the park, on the edge of the forest, the chapel of the Brătianu family dedicated to the "Birth of Saint John the Baptist" was built in 1898 according to the plans of the French architect Andre Lecomte du Nouy.

The Dâmbovicioara Gorges and the Dâmbovicioara Cave are the most important karst phenomena in Piatra Craiului. The Dâmbovicioara Gorges stretch over a length of about two kilometres, being the most spectacular part, with a truly amazing appearance. The straight walls of the valley seem to be trying to unite in certain sectors, exceeding the height of 200 meters. Over time, at the Dâmbovicioara Gorges were recorded sequences for famous films, among which the beloved series “All sails up!“, a film adaptation after the novel by writer Radu Tudoran. The Dâmbovicioara Cave is located near the road that crosses the Dâmbovicioara Gorges. With a length of over 250 meters, the cave has the appearance of a branching gallery, its route being slightly ascending. The cave can be easily crossed, having the ceiling higher than the structure of man (about 2 meters). It has been known since before 1579, when locals used it as a hideout against invaders. The cave would have been the place of recollection of a hermit, but also the hiding place of a bear, inside the cave being found fossil remains of the cave bear (Ursus spelaeus).

The heaviest battles of World War I were fought on Mount Mateiaș, where, in the first line, was the “Nămăiești Army Group". The Mausoleum from Mateiaș was built to honour the heroes fallen on the battlefield. It houses in the basement, in a black crypt, the remains of over 400 soldiers and officers brought from the cemeteries of neighbouring localities or directly from the battlefield. On the side walls there are placed 31 marble tiles on which were chiselled the names of all over 2100 known heroes, fallen in the battles for the defence of the Muscel lands. The Mateiaș memorial complex includes a historical-military museum, a bass-relief and a white stone cup from Albești in which an eternal flame burns in the memory of the soldiers who sacrificed their lives.

Uriaşa lingură de lemn de la Mioveni, deţinătoare a unui record omologat în celebra Guinness Book of Records, măsoară 17,79 m lungime și 1,50 m în cel mai lat punct (lungimea căușului cu brațe) și a fost realizată în 14 zile de către meșterul popular Ion Rodoș.  Lingura de lemn este o adevărată operă de artă, fiind ornată cu motive populare tradiționale și cu sigla orașului Mioveni. Lingura a fost confecționată din lemnul a doi arbori de tei, primul exemplar de 100 de ani, cu un diametru de 78 cm, fiind folosit pentru realizarea căușului, iar cel de-al doilea arbore fiind folosit pentru coada lingurii.  Lingura de lemn uriașă este expusă la Muzeul Etnografic Constantin Năstase - Racovița din Mioveni.