Catedrala "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" Mioveni

Biserica de lemn din Bărbălătești, localizată în satul Bărbălătești, comuna Valea Iașului, a fost construită în anul 1801. Hramul bisericii este "Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul".  Situată în extremitatea estică a comunei Valea Iașului, pe drumul național DN 73C, ce leagă municipiile Curtea de Argeș - Câmpulung Muscel, Parohia Bărbălătești este componentă a Protopopiatului Curtea de Argeș din cadrul Eparhiei Argeșului și Muscelului.  Biserica este monument istoric, construită în formă de corabie, compusă din altar, naos, pronaos și pridvor, fiind acoperită cu șiță. Anuarul din 1909 fixează anul 1860 ca an al edificării acestei biserici. Cu toate acestea, dimensiunile și elementele arhitectonice ne conduc către o datare mai timpurie cu cel puțin cu un secol.

Cât a putut, comunitatea își îngrijește comoara de lemn. Bisericuța pare un fel de bijuterie a satului, așezată în calea celui care are ochi să o vadă. Hramul inițial a fost „Sf. Nicolae”. Elementele constructive ale bisericii încadrează data ridicării sale în secolul al XVII-lea.  Așezată pe un soclu din cărămidă, cu chenar în zimți, are un plan dreptunghiular, cu absida altarului decroșată, poligonală cu cinci laturi. La interior întâlnim bolta semicilindrică pentru fiecare dintre încăperi. La ușă regăsim elementul sculptural „frânghie”, sub forma unui chenar.  Datorită dublării pereților de la exterior în cărămidă, între anii 1833-1839, acest element nu mai poate fi urmărit ca brâu median, precum în cazul celorlalte biserici de lemn.  Pictura cu care a fost împodobită tencuiala exterioară a suferit pierderi pe suprafețe mari, în urma cutremurului din 1977 dar și a multor alte etape în care nu s-au făcut intervenții de conservare. Emblematică rămâne imaginea lui „Ducipal”, calul lui Alexandru Macedon, de pe peretele de Nord.  La interior, frumoasele compoziții florale dintre ușile altarului încântă și azi. 

Sunt câteva rânduri pe internet scrise de un vizitator al locului al cărui entuziasm spune totul: ”Vă voi prezenta un loc extraordinar, cunoscut de puțină lume, care ar trebui vizitat de oricine este în trecere spre Câmpulung Muscel. Chiar merită să vă petreceți o zi aici. Cu siguranță vă va plăcea! Este vorba de un sat aparținând comunei Stâlpeni din județul Arges – Pițigaia. Situat la doar 6 km de drumul national 73, ce face legătura între Pitești-Câmpulung-Brasov, acest mic sătuc a devenit în ultimii ani locul în care orășenii, cu precădere din București, își caută liniștea, relaxarea, departe de tumultul orașului. Biserica arată că românii continuă tradiția bisericilor de lemn, mizând chiar și în acest secol al tehnologiei pe smerenie și reculegere. Biserica de lemn din Pițigaia mizează pe o arhitectură simplă, tradițională, precum și pe o pictură vie, atentă la erminia tradițională bizantină. Interiorul este viu, aproape strălucitor, cu o catapeteasmă care azi încântă prin bogăția culorilor, iar peste veacuri va spune că și oamenii secolului XXI au rămas sensibili și în legătură directă cu Dumnezeu. Biserica a fost ridicată lângă o veche troiță, din secolul al XVIII-lea, lângă care se spune că s-au odihnit pandurii lui Tudor Vladimirescu. Încă se construiesc biserici de lemn și se vor construi cât va dăinui neamul românesc. 

Biserica de lemn din Cârstieni, comuna Călinești, poartă hramurile „Sf. Apostol Toma” și „Sf. Voievozi” și este datată din anii 1758-1759. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, uși, ferestre, elemente decorative de interes, inscripții cu datare și iconostas pictat.  Prezintă o frumoasă decorație sculpturală, inedit fiind un luminator sub chipul unei perforări în formă de cruce în peretele sudic al pronaosului, element arhaic întâlnit mai ales dincolo de munți.

La Răsărit de Câmpulung, la circa şase kilometri distanţă pe şosea, se înalţă Dealul Măţău.  Zona se află la poalele Carpaților Meridionali, în Subcarpații Getici, la o altitudine variind între 650 și 1000 m.  Dealul  Măţău  (1017 m) închide spre sud depresiunea Câmpulungului dintre Râul Târgului și Argeșel și spre nord depresiunea Jugur – Poenari, constituind totodată una din frumusețile naturale ale localității. 

Pe 18 aprilie 1930, la Costești a avut loc o tragedie. Bisericuţa de lemn din sat a ars din temelii chiar în Vinerea Mare a Paştelui. Au murit 116 persoane, majoritatea copii. După acest eveniment dramatic, creştinii din întreaga ţară au ajutat la ridicarea unei alte biserici în Costeşti. Inițiativa i-a aparţinut Patriarhului României de atunci, Miron Cristea, care a demarat o colectă publică națională. Pe lângă materialele de construcție, a mai fost strânsă şi suma de 10 milioane de lei, bani cu care s-au ridicat, la 2 km de locul incendiului, noua biserică, casa parohială şi paraclisul din cimitir. Purtând hramul „Sfântul Prooroc Ilie", făcătorul de minuni și aducătorul de ploi, biserica a fost construită în formă de cruce, cu două turle, din cărămidă și piatră de Albești, între anii 1930 și 1932.  Cel care a gândit și proiectat biserica nouă din Costești a fost Dimitrie Ionescu – Berechet, unul dintre cei mai mari arhitecți români. Portofoliul său de lucrări conține peste 400 de proiecte care impresionează prin diversitate. Din 1930 până în 1963 a fost arhitectul-șef al Patriarhiei Române, timp în care a proiectat peste 100 de biserici noi. Pictura a fost realizată de Dimitrie Belizarie, fiind și el unul dintre cei mai vestiți pictori bisericești.  Biserica a fost sfințită pe 21 iulie 1935 de un sobor de clerici în frunte cu episcopul Argeșului, Nichita Duma, și Patriarhul României, Miron Cristea.   La eveniment, a fost prezent și regele Carol al II-lea, fiind pentru prima dată când un rege a participat la sfinţirea unui lăcaş de cult din Argeș. Evenimentul bisericesc a rămas în memoria oamenilor cu atât mai mult cu cât Catedrala „Sfântul Prooroc Ilie" Costeşti este singura biserică din Argeş la sfinţirea căreia a luat parte un rege. [Image]Noua catedrală bisericească din Costești este astăzi una din mândriile orașului, fiind un punct de atracție atât datorită istoriei sale, cât și datorită arhitecturii deosebite.  Orașul Costești se află în sudul județului Argeș, în Câmpia Piteștilor, pe malurile râului Teleorman. Este străbătut de șoseaua națională DN 65A, care leagă Piteștiul de Roșiorii de Vede. Sursa: primariacostestiag.ro, arhiepiscopiaargesuluisimuscelului.ro, fototecaortodoxiei.ro

The Dâmbovicioara Gorges and the Dâmbovicioara Cave are the most important karst phenomena in Piatra Craiului. The Dâmbovicioara Gorges stretch over a length of about two kilometres, being the most spectacular part, with a truly amazing appearance. The straight walls of the valley seem to be trying to unite in certain sectors, exceeding the height of 200 meters. Over time, at the Dâmbovicioara Gorges were recorded sequences for famous films, among which the beloved series “All sails up!“, a film adaptation after the novel by writer Radu Tudoran. The Dâmbovicioara Cave is located near the road that crosses the Dâmbovicioara Gorges. With a length of over 250 meters, the cave has the appearance of a branching gallery, its route being slightly ascending. The cave can be easily crossed, having the ceiling higher than the structure of man (about 2 meters). It has been known since before 1579, when locals used it as a hideout against invaders. The cave would have been the place of recollection of a hermit, but also the hiding place of a bear, inside the cave being found fossil remains of the cave bear (Ursus spelaeus).

The heaviest battles of World War I were fought on Mount Mateiaș, where, in the first line, was the “Nămăiești Army Group". The Mausoleum from Mateiaș was built to honour the heroes fallen on the battlefield. It houses in the basement, in a black crypt, the remains of over 400 soldiers and officers brought from the cemeteries of neighbouring localities or directly from the battlefield. On the side walls there are placed 31 marble tiles on which were chiselled the names of all over 2100 known heroes, fallen in the battles for the defence of the Muscel lands. The Mateiaș memorial complex includes a historical-military museum, a bass-relief and a white stone cup from Albești in which an eternal flame burns in the memory of the soldiers who sacrificed their lives.

În municipiului Pitești, regăsim Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva", care a fost strămutată în anul 1996 din sudul județului (comuna Stolnici). În prezent, este paraclis universitar, aflându-se în incinta Centrului Universitar Pitești, pe Strada Gheorghe Doja. Făurită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în comuna Stolnici, satul Cotmean. Aici și-au făcut practica liturgică sute de studenți la Teologie, viitori preoți care au dus cu ei în parohii imaginea bisericuței unde au învățat să slujească. Prin sufletul acestor tineri ce au devenit părinți ai ortodoxiei, bisericuța călătorește. A fost inspirația IPS Calinic al Argeșului și Muscelului de a strămuta minunea ce se stingea în cătunul de baștină de la Cotmeana pentru a fi paraclis al Facultății de Teologie Ortodoxă ”Cuvioasa Parascheva”. Azi, studenții se roagă pentru cunoașterea prin credință și izbândă la examene, iar enoriașii parohiei își pun nădejdile și vârstele laolaltă cu juventutea, în același cadru al Almei Mate Datarea folosește ca reper icoana de hram din altar, dar și elementele de planigrafie. Biserica are un plan de navă, dreptunghiular, cu altar decroșat, poligonal, cu cinci laturi. Ancadramentul intrării este împodobit deosebit cu „frânghie”, discuri solare, romburi, dinți de fierăstrău. Bolțile sunt semicilindrice, atât peste naos cât și peste pronaos, retrase pe bârne care au capetele crestate, la esterior. Consolele de pe pereții altarului se termină cu capete de cal. Biserica a suferit reparații în anul 1809, așa cum atestă o inscripție.