Muzeu

La 25 noiembrie 1878, învățătorul Luca Paul, mare personalitate a timpului, înființează în comuna Domnești prima bibliotecă rurală atestată din țară, bibliotecă ce-i poartă astăzi numele și care dispune de o secție muzeistică frumoasă și deosebit de valoroasă având exponate cu valoare de patrimoniu: Carte veche sec.VII-XIX („Floarea Darurilor", „Snagov" – anul 1700, „Mystirio Sacrament" – anul 1651, „Minei", „Octoih", „Evanghelia" – anul 1729), icoane pictate pe lemn, sec. XVI-XIX (Icoana ,,Sf. Ioan Botezatorul"și „Maica Domnului cu Pruncul", anul 1518-1519). În Secția Muzeistică de la Domnești sunt expuse și obiecte de artă din perioada medievală, artă plastică contemporană, metaloplastie şi medalistică, strânse de către Societatea Culturală „Luca Paul" cu zeci de ani în urmă, prin strădania preoţilor Ion Radomirescu şi Grigore Venescu, precum și a artistului plastic Ion Susală.  De asemenea, la Domnești regăsim o colecție etnografică deosebită, ce cuprinde obiecte de port popular specifice zonei, precum marama țesută din fire subțri de borangic, cămașa mocănească (specifică pastorilor domnisani), o fotă bătrânească de la sfârșitul secolului al XIX-lea, precum și unelte specifice legate de ocupațiile tradiționale, cum ar fi păstoritul, pomicultura, prelucrarea lemnului și "industria casnică": sucală, vârtelniță, piepteni pentru lână, furci de tors. Adresa: Comuna Domnesti se află la jumatatea drumului dintre Curtea de Argeș și Câmpulung, pe șoseaua națională DN73C. Sursa: Primăria Domnești - primariadomnestiag.ro; cimec.ro

*** Muzeul Județean Argeș este instituția muzeală argeșeană proeminentă care tezaurizează colecții de obiecte remarcabile spre ilustrarea civilizației argeșene și românești.  Muzeul Județean Argeș se află în fosta clădire a Prefecturii, construită între anii 1889 – 1899. Sediul central al muzeului găzduiește secțiile de Istorie, Științele naturii, Galeria de Artă Naivă, Planetariul și Muzeul Sportului Argeșean.  Planetariul de la Muzeul Județean Argeș este unul dintre cele mai moderne din țară, oferind publicului o experiență fascinantă de vizionare datorită sistemului performant de proiecție 4K UHD – tehnologie laser.  Un punct de atracție îl constituie și microexpoziția „Exponatul lunii”, care prezină publicului elemente inedite din colecțiile aflate în patrimoniul Muzeului Județean Argeș.  În administrarea Muzeului Județean Argeș se află și Galeria de Artă „Rudolf Schweitzer-Cumpăna” din Pitești, Cetatea Poienari, Castrul Roman Jidova de la Câmpulung și Casa Memorială “Dinu Lipatti” de la Leordeni.  Muzeul Județean Argeș este o instituție publică de cultură coordonată și finanțată de Consiliul Județean Argeș. **** Program PLANETARIU, marți- duminică Orele: 10:00; 12:00; 14:00; 16:00 Preţ: 10 lei - adulţi 5 lei - elevi, studenţi, pensionari Programările la Planetariu se fac de luni până vineri, între orele 9:00-17:00 la numărul de telefon 0723344586. Recomandări: Publicul îşi va rezerva locurile la Planetariu prin telefon şi va respecta recomandările celor care operează Planetariul şi pe cele ale operatorului de rezervări. Cei care au făcut rezervările, se vor prezenta cu 15 minute înainte de începerea spectacolelor, în caz contrar pierd rezervarea făcută, biletele fiind vândute persoanelor prezente în holul Planetariului şi care nu aveau rezervate locuri. Grupurile organizate trebuie să aibă minim 15 şi maxim 44 de persoane, inclusiv însoţitorul grupului, iar în caz că nu există rezervare spectacolul se va ţine numai cu 10 spectatori. Grupurile alcătuite din copii preşcolari (grupele mare şi pregătitoare) şi elevi trebuie să aibă însoţitor, cadru didactic, care va avea accesul gratuit. Adresa: Pitești, Str. Armand Călinescu, nr. 44, Argeș.

Câmpulungul și împrejurimile sale se remarcă prin mulțimea siturilor arheologice și a monumentelor istorice, care te transpun în trecut, ca un arc peste timp, sentiment pe care probabil l-a avut și Grigore Tocilescu, directorul Muzeului Național de Arheologie în timpul vizitei făcute aici în 1889. El a recomandat și susținut ideea creării unui muzeu la Câmpulung pentru a salva, conserva și păstra mărturiile trecutului. Muzeul Municipal Câmpulung coordonează Secțiile de Istorie și Etnografie, Mausoleul Mateiaș și Casa Memorială George Topîrceanu. Secția de Istorie cuprinde colecția de artă și colecția de științe ale naturii. Colecția de artă are peste 600 de opere aparținând unor artiști consacrați, precum Sava Henția, N. Vermont, C. Isachie, Ilie Burghele, Oscar Han, Lucian Grigorescu, Corneliu Baba, Marius Bunescu etc. Colecția de științe ale naturii găzduiește o expoziție de roci, fosile, păsări de baltă și din zona de deal și de munte și numeroase animale expuse în mod atrăgător, simulând pe cât posibil mediul lor natural.  Secția de Etnografie și Artă populară este adăpostită într-o clădire declarată monument de arhitectură din sec. al XVIII-lea, construită în stil muscelean, cu parter și etaj. Clădirea a fost ridicată în anul 1735, avându-l ca ultim proprietar pe Gheorghe Ștefănescu, de aici și denumirea de vila „Gică Ștefănescu”. Este cea mai veche construcție civilă din Câmpulung. Secția de Etnografie și Artă populară are în structura sa interioare țărănești specifice zonei Muscel, port popular muscelean de o mare diversitate, obiecte caracteristice ocupațiilor tradiționale din mediul rural din acest areal geografic, precum și o bogată colecție de ceramică. Ca o extensie a Muzeului de Istorie, în administrarea Muzeului Municipal Câmpulung funcționează și expoziția organizată la Mausoleul Mateiaș, dedicată primei conflagrații mondiale și luptelor din zonă. Donația familiei Topîrceanu a permis ca din 1958 Muzeul Municipal Câmpulung Muscel să poată organiza pentru vizitare și casa memorială a poetului. Adresa: Strada Negru Vodă, nr. 119, Câmpulung Muscel, Argeș Sursa: Muzeul Municipal Câmpulung

Muzeul Municipal Curtea de Argeş este situat în imediata apropiere a Bisericii Domneşti, în centrul oraşului, într-o cladire monument istoric.  Muzeul Municipal relevă, prin exponatele ce se regasesc aici, istoria de secole a capitalei Țării Românești – Curtea de Argeș. Muzeul deține peste 14.000 de exponate provenind din descoperiri istorice și arheologice făcute în zona Argeșului, dar și din donații, fiind expuse în șapte săli amenajate după criteriul cronologic. Exponatele Muzeului Municipal Curtea de Argeş sunt obiecte de cult, arme, bijuterii, colecţii numismatice, documente, statuete din bronz ale domnitorilor de la Argeş. Cum la Curtea de Argeș, în secolul XIV, s-a înființat de către Vladislav I prima monetărie a Țării Românești, colecția numismatică din Muzeul Municipal Curtea de Argeş este una semnificativa, cuprinzând monede dacice, romane, medievale, inclusiv monede de la regele maghiar, Carol Robert de Anjou. Multe dintre aceste monede au fost găsite la Curtea de Argeș, fapt ce dovedește importanța ca centru politic, economic și comercial a zonei. Sursa: Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/

Muzeul Național Brătianu se află la 6 km de Pitești, pe DN 7, drumul vechi spre București. Este conacul celei mai mari familii de liberali, unde regi, celebrități politice, culturale și istorice i-au trecut pragul de-a lungul timpului. Este unul dintre cele mai frumoase domenii boiereşti din România, păstrat foarte bine până în zilele noastre. Aici au trăit și lucrat trei dintre prim-miniştrii României, dintre care primii doi – Ion şi Ionel Brătianu – au avut un rol covârşitor în realizarea României moderne. În opinia poetului Ion Pillat, moșia și casa de la Florica se situau printre „priveliștile rare și de preț în geografia sentimentală a neamului românesc”, chiar dacă peisajul părea simplu și discret.  În apropierea conacului, se află Biserica Brătienilor, “Biserica Sf. Ioan Botezatorul”, construită în 1898, după planurile arhitectului francez André Lecomte du Noüy, același care a restaurat Mănăstirea Curtea de Argeș. Este realizată în întregime din piatră de Albești, în formă de cruce și are o singură turlă. Un detaliu foarte interesant legat de această biserică, este faptul că nu a fost pictată niciodată. Aici sunt înmormântați membrii familiei Brătianu. Pe moșia Brătienilor se află o pivniță și o cramă datând din epoca lui Constantin Brâncoveanu, care avea o casă și o vie în apropiere, la Valea Mare, numită „foișorul de la vii” sau „conacul de la Valea Mare”. Sursa: Muzeul Național Brătianu; https://zonastefanesti.ro/

Galeșul de Argeș este una dintre cele mai frumoase așezări subcarpatine de pe plaiurile Basarabilor întemeietori de țară. Situat la 24 km nord-est de Curtea de Argeș și la 55 km nord de Municipiul Pitești, satul Galeș din comuna Brăduleț este relativ tânăr față de alte așezări românești. Acesta a luat ființă după 1750, prin stabilirea aici a mai multor familii de etnici români din Mărginimea Sibiului, unde există un sat cu același nume (Galeș) atestat din secolul al XIII-lea. Bătrânii povestesc că moșii lor și-au făcut întâi bordeie prin crânguri, departe de râu, de drum, pentru a se adăposti de ochii spionilor veniți de dincolo de Carpați.  Muzeul Etnografic din Galeș a fost înfiinţat în 1976 în timpul învăţătorului Florea State, cu aportul corpului didactic al școlii satului și cu sprijinul localnicilor.  Casa Muzeu a fost ridicată într-o clădire în stil argeşean, fiind concepută special cu această destinaţie pentru a rămâne ca un model de casă ţărănească din Galeşul secolelor XIX – XX. Clădirea este din bârne de lemn pe o temelie de piatră, cu sală la etaj, fiind acoperită cu șiță de brad. [Image]La primul nivel, casa este compusă din şase camere: două (bucătăria și odaia de dormit) sunt aranjate după specificul etnografic local. Celelalte încăperi prezintă exponate variate ce înfăţişează portul şi îndeletnicirile localnicilor. Dintre cele șase camere cu ferestre pe toate cele patru laturi ale casei, două sunt amenajate ca şi odăile de altădată ale satului. Una este „odaia cu corlon” – bucătăria ţărănească de odinioară – cu icoana în perete, la răsărit, cu pământ pe jos, cu masă de lemn, scaune, străchini de pământ, linguri de lemn, tronul de mălai. Elementul de bază, care și dă denumirea camerei, este corlonul sau hornul care asigura evacuarea fumului vetrei deschise pe care se gătea. Cealaltă este „odaia de dormit” sau „iatacul” pardosită cu scândură, cu icoană în perete, crucea de jurământ şi oala cu busuioc pe masă. Aici, vizitatorul descoperă patul tare de scândură pe care este așezată lada de zestre, acoperite cu frumoase ţesături colorate de lână. Atârnată de tavan găsim copăița în care mamele îsi legănau pruncii. Lada de zestre, în Galeș, conținea atât îmbrăcămintea special țesută și cusută de tânără pentru momentul cununiei, cât și plocade, macate, ștergare, laițe, perdele și batiste cusute manual. [Image]Celelalte patru camere conţin exponatele strânse din gospodăriile sătenilor oglindind atât portul, cât şi îndeletnicirile locuitorilor Galeşului. În camera mare se găsesc expuse mai multe costume bărbăteşti şi femeieşti lucrate în casă, „chilimuri” şi prosoape ţărăneşti. Exponatul central este teascul pentru untdelemn, folosit în gospodăriile din Galeș din secolul XIX până după jumătatea secolului al XX-lea. Se obținea untdelemn din sămânță de dovleac sau din miez de nucă. Următoarea cameră este dedicată îndeletnicirilor feminine, fiind expuse unelte rudimentare specifice activităților casnice: războiul de țesut, vârtelnița, melița, precum și tipare folosite pentru imprimarea modelelor de cusut pe ii și cămăși bărbătești. Există și camera dedicată îndeletnicirilor bărbătești. Ocupația de bază a găleșanilor fiind creșterea animalelor, oieritul, marea majoritate a exponatelor din această cameră o reprezintă obiectele legate de oierit: opinci, cojoace de lână, fluiere, ciubere și altele. Tot în această cameră sunt expuse topoare, instrumente pentru șiță și pentru împletit funii de cânepă. Găleșanii sunt recunoscuți ca buni dulgheri și șițari. Un loc aparte în această colecție îl ocupă carul cu roți de lemn, care datează din secolul al XIX-lea.  În camera de la etajul Casei Muzeu sunt expuse fotografii și diplome care atestă activitatea fructuoasă la nivel național a Formației de dansuri populare și a Corului țărănesc din Galeș. În curtea Muzeului se află, încă din anul 1938, Monumentul Eroilor din piatră, cu vultur, închinat eroilor găleșani din Primul Război Mondial. În prezent, Asociaţia Culturală Sătească Galeş are în grijă conservarea şi valorificarea fondului muzeal.  IMPORTANT! Muzeul Satului Galeș este deschis vizitatorilor la cerere. Pentru a vizita muzeul trebuie să vă programați sunând la numărul de telefon: 0748.188.365 sau trimițând un e-mail la adresa: muzeul@satul-gales.ro sau contact@satulgales.ro. Sursa: Asociaţia Culturală Sătească Galeş; http://www.satulgales.ro/; https://ghidulmuzeelor.cimec.ro/

În comuna Boteni se află Muzeul Satului, care poartă numele unuia dintre cei mai mari etnografi ai țării - prof. Ion Chelcea. La inițiativa unor oameni inimoși de-ai locului, muzeul a fost inaugurat în anul 2009, cu ocazia celei de-a 14-a ediții a Festivalului Brâul de la Boteni, îndeplinind astfel dorința mareului etnograf și încununând eforturile acestuia de a înființa un lăcaș al culturii tradiționale locale la Boteni. [Image]Clădirea care adăpostește Muzeul Satului este construită în stilul tradițional specific zonei Muscelului, cu pridvor înalt, adăpostind două încăperi despărțite de o tindă. În muzeu se regăsește tot ce are mai frumos și mai valoros acest ținut muscelean.  În încăperea principală a muzeului sunt expuse obiecte tradiționale muscelene, care ilustrează tradițiile, obiceiurile și ocupațiile localnicilor de-a lungul vremii. Printre cele mai admirate exponate se numără costumele populare specifice zonei, printre care și un frumos strai de mireasă. [Image]Lada de zestre reprezintă și astăzi un obiect de valoare pentru orice locuitor al Boteniului. Realizată din lemn și pictată manual, aceasta conținea lucrurile cu care fetele de măritat plecau din casa părintească către noua lor locuință. Pereții caselor tradiționale erau decorați cu chilimuri, lucrate de femeile din Boteni la războiul de țesut sau pe gherghef. Chilimurile sunt realizate cu motive geometrice, dar și florale, inspirate din natură. [Image]Una din ocupațiile principale ale femeilor muscelene era țesutul, războiul de țesut fiind un obiect nelipsit în trecut din casele localnicilor din Boteni. Cu ajutorul acestuia, femeile țeseau postavul din care se făceau cioarecii și ițarii bărbaților, dar și delicata pânză de borangic din care se lucrau iile purtate de femei. Tinda adăpostește o bucătărie tradițională din zona Muscelului, având în mijloc o masă joasă rotundă în jurul căreia ai casei se așezau să ia masa. În interiorul bucătăriei se regăsesc numeroase obiecte folosite în gospodărie, precum: donița în care se ținea apa, bota folosită la fabricarea țuicii, tronul de mălai, copaia, oale de pământ în care era ținută mâncarea, plosca, butoiașele în care se ținea țuica, putineiul în care se făceau untul și smântâna.  Tacâmurile erau confecționate din lemn, iar vasele din lut. Pe peretele bucătăriei sunt expuse inclusiv obiecte de ceramică de Boteni, până în anii 1920 – 1930 localnicii practicând meșteșugul olăritului. [Image]O altă încăpere a Muzeului Satului  adăpostește vestigii istorice – obiecte descoperite pe teritoriul comunei Boteni, unele datând chiar din Neolitic. Ca mărturii ale trecutului, aici sunt expuse unelte, arme și obiecte casnice, toate lucrate manual din piatră, lemn sau fier. O importantă parte a muzeului adăpostește palmaresul impresionant al Ansamblului Folcloric Argeșelul, mândria locuitorilor Boteni. Zeci de diplome, medalii, plachete, premii și fotografii sunt expuse în vitrine. Expoziția rezervă un loc aparte fiilor comunei, personalități marcante ale culturii românești: Petre Țuțea, Ion Chelcea, Georgeta Bidilică Vasilache, Mihaela Bidilică Vasilache. La Muzeul Satului din Boteni regăsim cărți, reviste, articole scrise de condeile măiastre ale scriitorilor amintiți. [Image]Adresa: Comuna Boteni este situată pe Valea Argeșelului, la o distanță de aproximativ 24 km de Câmpulung și 50 km de Pitești. Este străbătută de șoseaua națională DN73D, care o leagă spre sud de Hârtiești, Vulturești, Davidești, Mioveni și Mărăcineni (unde se termină în DN73) și spre nord de Mioarele și Valea Mare-Pravăț (unde se termină în DN72A). Sursa: "Boteni - Cultură și Tradiție", Unitatea Administrativ Teritorială Boteni, iulie 2016; brauldelaboteni.ro

• Mușătești, satul care avea Ateneu Central Rural la 1879 În comuna Mușătești, la mai puțin de 30 de kilometri de Pitești, se găsește un inedit muzeu al satului deschis de câteva decenii. Acesta onorează trecutul așezării, unde învățații au creat la 1879 un Ateneu Central Rural. Muzeul Satului Mușătești este amenajat în incinta Căminului Cultural din localitate și evocă, prin exponate și documente unice, momente importante din viața așezării și din activitatea lui Constantin Dobrescu - Argeș, născut pe aceste meleaguri la 28 iunie 1856. Colecția de etnografie este foarte bogată și reprezintă o mărturie vie a creației populare și a ocupațiilor tradiționale din zonă. Aici regăsim universul gospodăriilor tradiționale românești, transpus printr-o expoziție ce cuprinde obiecte de uz casnic, țesături de interior, cusături, piese de port popular tradițional, obiecte legate de datini și obiceiuri locale, precum şi o colecție de istorie memorială. De asemenea, atelierele olarilor prezintă tipuri vechi de vase, precum fiertura, oala cu barieră, codana (oala mare de untură), oalele de moți. Multe dintre obiectele expuse în muzeu reprezintă piese de artă populară de o deosebită valoare. [Image]Învăţătorul, publicistul, juristul şi politicianul Constantin Dobrescu-Argeş este omul sub îndrumarea căruia a luat fiinţă, în anul 1879, Ateneul Central Rural, care a contribuit esențial la formarea spirituală a locuitorilor din Mușătești și din localitățile limitrofe. Această entitate a constituit un remarcabil centru cultural prin desfășurarea de activități teatrale, crearea unei biblioteci publice destinate sătenilor, inițierea apariției unor reviste și a periodicelor "Țăranul", "Gazeta poporului" și "Gazeta țăranilor", precum și prin înființarea unei tipografii locale. [Image]Comuna Mușătești este recunoscută și prin faptul că aici se regăsesc două monumente istorice de interes național: Biserica de lemn „Sfinții Voievozi" din Valea Faurului și Mănăstirea Robaia. Localitatea se află în partea central-nordică a județului Argeș, pe malurile râului Vâlsan. Este străbătută de șoseaua națională DN73C, care leagă Curtea de Argeș de Câmpulung. Sursa: Facebook Muzeul Satului Mușătești; Primăria Mușătești; ghidulmuzeelor.cimec.ro

Muzeul Sportului Argeşean a fost amenajat în incinta Muzeului Judeţean Argeş și este deschis publicului începând cu anul 2008. Muzeul Judeţean Argeş este singura instituţie muzeală din România care oferă publicului vizitator un muzeu de anvergură dedicat sportivilor merituoşi din Argeş, un muzeu al campionilor argeşeni. Expoziția prezintă diverse obiecte care au aparţinut unor sportivi celebri argeşeni, care au obținut cel puţin un titlu de campion naţional.  În aproximativ 60 de vitrine şi pe numeroase panouri sunt expuse documente, fotografii, medalii, plachete, cupe, diplome, echipamente sportive, fanioane, afişe din cadrul competiţiilor sportive. Muzeul ilustrează următoarele ramuri sportive: atletism, tenis de câmp, fotbal, box, judo, lupte greco-romane, karate-do, înot, kaiac-canoe, aeromodelism, ciclism, automobilism. Printre sportivi se numără fotbaliștii Nicolae Dobrin, Adrian Mutu, Ion Barbu, atleții Carol Corbu, Olimpia Cataramă, Marian Oprea, tenismena Ruxandra Dragomir, boxerii Viorel Ioana, Mircea Fulger, Crinu Olteanu, înotătoarea Larisa Lacustă, luptătorii și judocanii Ion Dulică, Arghira Anton, Roibu Loredana, aeromodelistul Marian Popescu, ciclistul Gabriel Moiceanu etc., personalități care vor rămâne pentru totdeauna în istoria sportului românesc. Adresa: Sediul Central al Muzeului Județean Argeș, Corpul B (Str. Armand Călinescu, nr. 44, Intrarea din Bulevardul Eroilor, Municipiul Pitești, județul Argeș).

Situat la aproximativ 10 km de Pitești, pe DN 7, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești este un spațiu istoric unic în România, unde vizitatorii pot explora atât o curte boierească, dar și un sat tradițional complet, cu gospodării, biserică, școală, primărie și han. În centrul unei curți boierești, pline de verdeață, se află conacul construit în 1640. Aici afli cum trăiau boierii Golești în secolul al XIX-lea și care au fost marile evenimente istorice legate de acest loc și de această familie boierească, precum Revoluțiile de la 1821 și 1848, Unirea Principatelor Române, aducerea lui Carol I ca domnitor. Tronul celor patru regi ai României se află expus în conac. Tot aici putem vizita Școala de la Golești – prima școală modernă cu predare în limba română, care a funcționat între 1826 și 1830, secția de etnografie și artă populară a județului Argeș și secția de istorie. În fața complexului muzeal Golești se află Biserica Golești „Sfânta treime”, un monument unicat în județul Argeș, construit în stil moldovenesc, cu influențe arhitecturale gotice târzii. Biserica și clopotnița, monumente istorice remarcabile, stau mărturie istoriei scrise de familia Goleștilor. Dincolo de zidurile de apărare ale conacului, te plimbi într-un sat tradițional, ale cărui gospodării reprezintă toate zonele etnografice importante ale României. Muzeul se întinde pe o suprafață de 14 ha, fiind expuse peste 30 de gospodării țărănești. În cadrul Muzeului Etnografic în Aer Liber, regăsim atât vatra satului, gospodăriile, atelierele meșteșugărești, cât și unelte și instalații pentru vin. În zonele viticole și pomicole, pimnițele (magaziile) aveau o însemnătate mare, fiind spații de depozitare pentru butoaiele cu vin și cu țuică, pentru uneltele cu care se lucra în plantații și pentru instrumentele de prelucrare a strugurilor și a feluritelor pometuri. Pimnițele din Muzeul Golești sunt construite din bârne masive de stejar, cu una, două sau trei camere. Sunt acoperite cu șiță, șindrilă sau nuiele din viță de vie. Construcțiile îngropate sau semi-îngropate destinate depozitării vaselor cu borhot și în care era montat cazanul de țuică se numesc poverne sau velnițe. Linuri, teascuri și butoaie vechi de 200 de ani sunt expuse alături de casa dogarului. Teascurile sunt instrumente mecanice pentru extragerea mustului din boabele de struguri, pe când linurile, mult mai simple, presupuneau o acțiune directă a viticultorilor, respectiv călcarea strugurilor cu picioarele.  În funcție de tradițiile fiecărei zone etnografice, fie fecioarele, fie feciorii erau lăsați sa se urce în lin și să zdrobească strugurii. Pe lângă expozițiile istorice și etnografice, la Muzeul Golești există un parc cu arbori seculari, un loc de joacă și un manej pentru echitație cu cai și ponei, care oferă o diversitate de activități pentru toate vârstele. Între parcul conacului și muzeul în aer liber, ca un vechi han de răscruce, între lumea boierilor și cea a țăranilor, terasa își așteaptă oaspeții. Vizitatorii muzeului se pot opri din periplul lor pentru a savura delicioasele gogoși, răcoritoarele sucuri naturale, înghețată, cafea și alte delicatese. Alături de terasă se află locul de joacă, tiroliana și plimbările cu poneii. Al doilea loc de joacă se află în muzeul în aer liber, lângă popicărie. Micii vizitatori pot petrece timp în aer liber bucurându-se de leagănele, toboganul și balansoarele din parc.  Tiroliana din parcul Goleștilor îi așteaptă pe copiii curajoși și cu spirit de aventură. Are o lungime de 60 de metri și suportă o greutate maximă de 50 de kg. Muzeul asigură echipamentul de protecție complet: cască, ham, carabină.  La Muzeul Golești, echitația cu cai și ponei se desfășoară într-un cadru deosebit. În parcul hipic sau în parcul conacului, călărețul se poate bucura atât de aerul proaspăt, cât și de frumusețea arborilor, a pomilor fructiferi și a florilor, atât de dragi doamnelor din familia Golescu.  Un punct de atracție al Secției în Aer Liber îl constituie popicăria. Situată în imediata apropiere a hanului și a locului de joacă, popicăria este destinată atât copiilor, cât și adulților. Popicele, bilele și întreaga construcție sunt din lemn. Nu se percepe nicio taxă de acces și utilizare. Jocul de popice dezvoltă motricitatea, coordonarea, spiritul de competiție, dar, mai ales, este foarte distractiv. Muzeul Golești are o ofertă atractivă și diversificată pentru dezvoltarea laturii creative și a simțului artistic al vizitatorilor săi, fie elevi, fie adulți. La Muzeul Golești sunt organizate diverse ateliere de creație tematice.  Program: zilnic, de luni până duminică, între orele 8:00 - 16:00 (iarna: 1 noiembrie 2025- 31 martie 2026)  şi 9:00 - 18:00 (vara: 1 aprilie - 31 octombrie). Sursa: Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești

Nicolae Tonitza este unul dintre cei mai mari pictori ai României din toate timpurile, interpret al „tristețelor luxuriant colorate”. Este considerat liderul generaţiei sale de artişti, din care au făcut parte Ressu, Iser, Petraşcu sau Palladi, remarcându-se prin complexitatea activităţilor pe care le-a abordat: pictură, desen, caricatură, olărit, pictor scenograf, scriitor şi cronicar plastic.  A impresionat prin felul în care a suprins în lucrările sale tonurile luminii şi farmecul atmosferei, atât în ţară dar şi peste hotare, prin expoziţiile prezentate la München, Paris, Roma, Veneţia şi Genova. Tonitza s-a consacrat în pictură ca un remrcabil creator al portretelor, în particular al copiilor – gingaşi şi inocenţi – , dar şi al portretului feminin, pentru care a manifestat o atracţie specială, reuşind să-i surprindă, ca nimeni altul, expresivitatea.  A manifestat o înclinaţie specială şi în surprinderea peisajelor, creând, prin jocul pe alocuri grav al culorii, secvenţe monumentale, dar a realizat şi creaţii în care a impregnat florilor efecte luminoase nebănuite prin folosirea inspirată a culorilor. Acest ”Portret de fetiță” poate fi văzut la Muzeul Județean Argeș. 

Ioan Măgeanu dădea tonul în modă. Numele, atelierul și pălăriile sale fantastice au apărut în piesa de teatru „Titanic Vals” de Tudor Mușatescu. Ei doi păreau că nu se suportă, cel puțin asta credea T. Mușatescu, deoarece îi folosise numele în piesă fără să-l întrebe. Dar Măgeanu l-a primit la un pahar de țuică și orice urmă de îndoială a pălit pe loc, spune Monica Gabor în jurnaluldesambata.ro.  Măgeanu era foarte atent la detalii. Știa că pentru a cumpăra o pălărie trebuie să ți-o asortezi personalității tale, să se potrivească ocaziei respective și să îți reprezinte statutul. Când venea vorba de doamne, pălăria era continuitatea feminității, iar când venea vorba de bărbați, pălăria era ca o întărire a caracterului.  • O șapcă marca Măgeanu se află la Muzeul de Istorie din Câmpulung Muscel. 

A crezut în România modernă și unită. A cucerit Londra, Paris, New York și Washington prin farmec, inteligență, prestanță și viziune politică. A întărit relațiile României cu Occidentul, fiind considerată cea mai frumoasă față a diplomației românești.  Regina Maria a avut un rol crucial în destinul și evoluția României. În timpul războiului s-a implicat în asistența medicală, a vizitat spitalele de bolnavi, a ridicat moralul trupelor și a îngrijit militarii răniți pe front ai Armatei Române.  Pentru curajul de care a dat dovadă, a fost supranumită „Regina Soldat” și „Mama răniților”. Considerată încă din adolescență una dintre cele mai frumoase prințese din Europa, Maria de Edinburgh era nepoata reginei Victoria a Marii Britanii și a țarului Alexandru al II-lea, verișoară cu regele George al V-lea al Angliei, cu țarul Nicolae al II-lea al Rusiei și cu împăratul Wilhem al II-lea al Germaniei.  S-a folosit de relațiile dinastice pentru a pleda recunoașterea internațională a României Mari la Conferința de Pace de la Paris în 1919. Vizitele sale externe au determinat pe mulți lideri europeni să aibă o atitudine favorabilă față de România. Patriotismul Reginei Maria rămâne un model și o sursă de inspirație pentru noi toți. (reginamaria.org) O imagine poate evoca un destin, iar pălăria reginei poate fi văzută printre obiectele de mare preț găzduite de Muzeul Județean Argeș. 

Poet, prozator, dramaturg si umorist roman, Tudor Musatescu s-a nascut pe 22 februarie 1903 la Campulung Muscel. Studiaza la Liceul Sf. Sava si absolva în 1924 cursurile Facultatii de Drept si Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti.   Tudor Musatescu incepe sa scrie inca din vremea liceului, scoate reviste proprii: Ghiocelul, Zori de ziua, Muguri, si colaboreaza la Revista copiilor si tineretului, Romania, Scena, Rampa, Cetatea literara si Adevarul literar.   Musatescu a scris versuri: Vitrinele verii (1926) si cinci volume de Scrieri (1969) aparute postum in 1978, aforisme: Fiecare cu parerea lui (1970), romane: Mica publicitate (1935), schite umoristice: Nudul lui Gogu (1928) si Ale vietii valuri (1932), dar cel mai mare succes l-a avut cu dramaturgia sa. Debutul scriitorului a avut loc in anul 1923 cu piesa de teatru "Focurile de pe comori", piesa scrisa in limba franceza si jucata la Paris. Au urmat: Pantarola (1928), Sosesc deseara (1931), Titanic-Vals (1932), ...Escu (1933) si Visul unei nopti de iarna (1937). Majoritatea pieselor de teatru au fost traduse in limbile franceza, engleza, germana, italiana, greaca, poloneza si ceha, avand succes si in strainatate. Comediile "Titanic-Vals" si "...Escu" au fost ecranizate. În colaborare cu Sica Alexandrescu a scris peste zece piese de teatru, printre care: Figura de la Dorohoi, Sinaia la domiciliu, Birlic si Teoria cocosului.   Tudor Musatescu a ocupat in perioada 1930-1940 functia de inspector general al teatrelor. Infiinteaza mai multe teatre particulare: Teatrul "Tudor Musatescu" in 194 , Teatrul "C.A. Rosetti", Teatru Nostru si Teatrul Colorado.   Scriitorul a murit in Bucuresti, la 4 noiembrie 1970. (artine.ro).  • La Muzeul de Istorie din Câmpulung găsim pălăria și bastonul marelui scriitor. 

PICTOR ROMÂN (1929-2011)  Născut la 6 oct. 1929, la Piteşti, jud. Argeş. Era primul baiat al unei familii cu cinci copii. Aneta, mama sa (1900-1980) era originară din Curtea-de-Argeş şi a lucrat ca funcţionar administrativ la serviciul Drumuri şi Ape.  Danil Sălişteanu, tatăl, născut la Sebeş Alba, (1898-1996) a fost constructor hidro-rutier la acelaşi serviciu, realizând sute de lucrări de amenajare a râurilor în toatăţara şi construind cabane meteorologice pe culmi montane. În primul război mondial, înrolat în armata austro-ungară, tatăl Danil trece frontul la români şi intră voluntar în armata română, iar în 1918 participă la Marea Unire. Între anii 1941-1949 a urmat Liceul  “I.C. Brătianu” din Piteşti. Îl are ca profesor de desen pe Guţă Popescu, cel care i-a sădit interesul pentru desen şi istoria artei. Între 1949-1955 a urmat Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu” din Bucureşti (cursuri de 6 ani). I-a avut ca profesori pe Samuel Mützner, fost elev al lui Claude Monet, pe Adam Bălţatu şi pe Jean Steriadi. Lucrarea sa de diplomă primește “Diploma de onoare” la Festivalul Tineretului de la Varşovia. Din 1955 devine cadru didactic la Institutul absolvit, parcurgând toate treptele carierei universitare, perioada benefică şi pentru munca de atelier. Tot din 1955 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici, iar din 1968 este ales în conducerea Uniunii ca vicepreşedinte. În 1999 este ales Preşedinte de Onoare al U.A.P. Din anul 1954 (anul debutului ca pictor), se dedică atelierului şi expune cu regularitate la marile manifestări artistice din ţară şi străinătate. Este autorul a peste 4000 de lucrări, tehnica lui preferată fiind pictura în acrilic pe pânză şi pe hârtie, multe dintre acestea fiind expuse în cele peste 200 expoziţii de artă românească peste hotare. Este interesat de raportul dintre artă şi spaţiul social, de arta medievală şi bizantină, de ipostazele picturii moderne şi contemporane. În 2008 participă cu o suită de lucrări la îmbogăţirea fondului artistic al Sălii de Consiliu şi al Bibliotecii din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice – Bucureşti. Lucrează mari cicluri tematice, preocupat de rigoarea formelor din natură, sub imperiul setei de ordine, al setei de culoare şi al setei de lumină. Este invitat să expună în cadrul marilor manifestări culturale din ţară şi străinătate, având numerose prezenţe în muzee de artă, galerii, tabere de creaţie şi simpozioane. Amintim: Bienala Internaţională de la Veneţia (1970); Galeria din Klagenfurt, Austria (1973), cu prilejul “Zilelor Culturii Româneşti”; expoziţiile personale din Sălile Dalles (1975, 1979 şi 1980); Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti (1989); Trienala din Sofia, Bulgaria (1996); inaugurarea Centrului Cultural Kalinderu, Bucureşti (2000); bienala Internaţională de la Beijing, China (2002); Palatul Parlamentului European din Bruxelles (2004); expoziţia cu expunere permanentă în Muzeul “Ion Sălişteanu” din He-Ze, China (2002); Grand Palais, Paris (2008); Salonul de Toamnă, Sarria, Spania (2008); Bienala Internaţională Arad (2009). Este prezent la peste 160 de tabere de creaţie, simpozioane şi colocvii în ţară şi străinătate, printre care amintim: Kuopio (Finlanda), Lemnos (Grecia), Izmir (Turcia), Tours Fondette (Franţa), Verbania Lago Maggiore (Italia), Nürnberg (Germania).  În 2006 devine membru corespondent al Academiei Române. Artistul se stinge la vârsta de 81 ani la 25 mai 2011 în casa lui din Bucuresti, senin şi luminos, aşa cum senină şi luminoasă i-a fost întreaga viaţă. (ionsalisteanu.ro) Câteva tablouri ale marelui pictor sunt de văzut la Muzeul Județean Argeș.

De la 1886 și până în 1970, sediul Primăriei Pitești a funcționat în clădirea construită în 1886, după planurile arhitectului Ioan N. Socolescu (primar – N. Constantinescu, ajutor de primar – Gh. Negulescu). De remarcat faptul că acest sediu al Primăriei s-a realizat la îndemnul și cu sprijinul lui Mihail Kogălniceanu! Sediul Primăriei a fost avariat destul de serios de cutremurul din 1940, dar a fost refăcut rapid. Vechea Primărie devine, în 1970, Galeria de Artă Pitești, unde sunt adăpostite lucrările unor pictori și sculptori de renume: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Theodor Aman, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, N. Dărăscu, V. Popescu, G. D. Mirea, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Gheorghe Iliescu-Călinești. Deoarece clădirea a suferit și suferă unele adaptări, vă propunem această fotografie de epocă.

Ion C. Brătianu a fost o mare personalitate istorică şi politică a ţării noastre, în general, şi a Argeşului, în special.  S-a născut în Piteşti, la 2 iunie 1821. S-a remarcat ca participant activ la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, a militat pentru Unirea Principatelor Române şi a fost unul dintre artizanii aducerii dinastiei vest-europene în România, precum şi al obţinerii Independenţei Naţionale.  Ion C. Brătianu a îndeplinit cu cinste şi responsabilitate funcţia de prim-ministru al Regatului României.  La 4 mai 1891, s-a stins din viaţă la vila lui din Ştefăneşti, lângă Piteşti. La 25 mai 2007, a fost dezvelită statuia care îl reprezintă pe Ion C. Brătianu, autor fiind sculptorul Lucian Irimescu. Lucrarea este din bronz, are o înălţime de 4 m, o greutate de 5 tone. Se află în Parcul 1907, din centrul Piteștiului. 

În haraldica modernă, Cifra Regală (uneori numită și monogramă regală) este un însemn, de forma unei monograme, al suveranului care domnește peste un anumit teritoriu. Însemnul constă, de regulă, din inițialele numelui și titlului monarhului, intersectate stilizat și timbrate (acoperite) cu o coroană. Cifra Regelui României se aplică (în formă brodată sau imprimată) la colțurile drapelelor de luptă utilizate de Armata Română, în centrul cărora se găsește Stema Regală, varianta mare. De obicei, numai drapelele militare poartă Stema și Cifrul, cele civile fiind simplul tricolor. La Muzeul Curtea de Argeș se află un exemplar al Steagului de luptă al Regelui Mihai I, cu cifru.

George Topârceanu, poet, prozator și publicist român, s-a născut pe 20 martie 1886 la București. Din anul 1898, scriitorul își face studiile la liceul "Matei Basarab" din București, urmând ca în 1901 sa se transfere la liceul "Sf. Sava".  George Topârceanu debutează în anul 1904, publicând primele versuri in revista umoristică ”Belgia Orientului”, sub pseudonimul "G. Top". Se face remarcat în lumea literară cu parodia "Răspunsul micilor funcționari", publicată în  anul 1909 in revista ”Viața românească”.   Publică în 1916 primele volume de poezii, "Balade vesele" si "Parodii originale". Redactează în anul 1919 revista "Insemnari literare", impreună cu Mihail Sadoveanu.   A mai publicat volumul de versuri "Migdale amare" (1928), un volum de proză "Scrisori fara adresa" (1930), "Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate" (1936) și romanul umoristic "Minunile Sfantului Sisoe", neterminat, publicat postum în 1938.   George Toparceanu devine în anul 1926 laureat al Premiului Național de Poezie, si Membru corespondent al Academiei Române, din 1936.   Poetul a decedat la 7 mai 1937, și este inmormantat in cimitirul "Eternitatea" din Iași.(artine.ro)  Casa memorială George Topârceanu se găsește în Nămăești, comuna Valea Mare - Prăvăț,  și este o filială a Muzeului Municipal Câmpulung. . Clădirea a aparținut socrilor poetului G. Topârceanu, fiind donată în anul 1966 de către soția poetului, Victoria Topârceanu, pentru a se amenaja casa memorială a poetului.  Aici, găsim unul dintre stilourile cu care George Topârceanu și-a scris opera. 

Muzeul Județean funcționează în clădirea construită în 1898-1899 ca sediu pentru Prefectura Argeș.  Monument istoric, clădirea a fost edificată după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu pe locul unde s-a aflat schitul Buliga.  Presa vorbește despre comoara din spatele Muzeului deoarece cu prilejul lucrărilor de consolidare și reabilitare a Muzeului Județean Argeș, în curtea interioară, chiar în spatele clădirii, au fost scoase la lumină ruinele vechii Biserici Sfinții Îngeri, care a aparținut Schitului Buliga.  Au fost descoperite mai multe oseminte, atât mirene cât și ale călugărilor de la schit.  Conducerea Consiliului Județean Argeș își dorește să conserve și să pună în evidență acest ansamblu arheologic. 

Clădirea a fost construită în anul 1735 de către tetrilogofătul Ştefanescu, ultimul proprietar fiind avocatul Gheorghe Ştefănescu, de aici şi numele vila ''Gica Ştefanescu''.  Este cea mai veche construcţie civilă din Câmpulung.  În anul 1928 a fost restaurată de arhitectul câmpulungean Dumitru Ionescu Berechet, luându-şi doctoratul în arhitectură cu această lucrare, pentru care a primit premiul Salonului Oficial. În anul 1948 clădirea este donată Academiei Române cu scopul de a deveni muzeu, iar in anul 1952 se reorganizează aici Muzeul Orăşenesc Câmpulung. Din anul 1977 devine secţia de etnografie şi artă populară.