Places

“Mi-aduc aminte de mirarea încântată care m-a cuprins ascultând la Ateneu pe Dinu Lipatti, adolescent de 15 ani, interpretând concerto-ul de Liszt în mi bemol major. Îi descoperise adevărata lui valoare. (…) M-am dus să-l felicit. Eram cu ochii plini de lacrimi.  Florica Muzicescu, maestra care îl formase, i-a spus:  <<aceste lacrimi cântăresc cât toate laudele>>. El m-a privit cu o intensitate care îi depășea vârsta. De pe atunci se afirma natura talentului său.  Concentrat și cântărind importanța modulațiilor, avea simțul tempo-ului, șlefuia cu minuțiozitate fațetele unei fraze muzicale până când îi desăvârșea graiul. Destinul, grăbit uneori să aprindă o flacără de geniu, a luminat o inteligență prematură și tânărul muzician a atins maturitatea la vârsta când tinerețea exuberantă caută succese și bucurii superficiale”. Aceste cuvinte înălțătoare despre Dinu Lipatti aparțin unui alt pianist de geniu, Cella Delavrancea, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, în România Literară (25 decembrie 1975) . La Muzeul Județean Argeș avem șansa să vedem bagheta lui Dinu Lipatti, iar cu puțină imaginație să intrăm, pentru o clipă, în universul muzical al acestui genial artist.

Balta Fitofagu se află în satul Bârlogu din comuna Negrași. Pentru a pune în valoare cât mai bine această frumoasă și liniștită zonă din județul Argeș, balta a fost reamenajată și modernizată în scopul dezvoltării turismului și pescuitului sportiv. Complexul dispune de minibar cu terasă și foișoare, loc amenajat pentru grătar și căbănuțe cu cazare. Balta de pescuit Fitofagu are o suprafață de peste 30 de hectare de luciu de apă și este populată cu o mare varietate de pești. Popularea lacului cu pește se face constant cu diverse specii de pești. [Image]

Barajul Pecineagu se află pe cursul superior al râului Dâmbovița, într-o zonă superbă, între munții Piatra Craiului și Iezer-Păpușa. Construcția se află în exploatarea Administrației Naționale Apele Române, prin Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea. Înălțimea acesteia este una impresionantă, 107 metri, iar lungimea coronamentului este de 267 metri. Lacul de acumulare Pecineagu are o capacitate de acumulare de 63 de milioane metri cubi de apă, dar poate înmagazina până la 69 de milioane de metri cubi. Este utilizat pentru alimentare cu apă, producție de energie hidroelectrică și irigații. La baraj se poate ajunge mergând pe drumul din Câmpulung Muscel spre Brașov pe DN73, până ce ajungeți în Podu Dâmboviței. De acolo, veți parcurge 25 de kilometri cu mașina pe un drum ce traversează satul Sătic. Sursa: Apele Române Argeș-Vedea

Built between 1960 and 1966 for the production of electricity, the Vidraru Dam is the largest arch dam in our country. The Vidraru Dam forms upstream a lake with a length of 14 kilometres and an area of 870 hectares.  The Vidraru Artificial Lake and Dam is a point of great tourist attraction. The clean air, the clear water of a piercing blue, the beauty of nature and the peaceful view define this place as excellent for relaxation.  Various water sports, fishing and boat rides can be practiced on the dam's artificial lake. From the crest of the Vidraru Dam opens an unforgettable sight and over the lake and dam dominates the Iron Man, an imposing statue belonging to the sculptor Constantin Popovici, who depicts the mythological hero Prometheus with the lightning bolts in his hands – the symbol of electricity.

Bastonul este realizat într-un atelier de la mijlocul sec. al XIX-lea, din materiale exotice (fildeş, bambus), metal preţios (argint) şi piele şi i-a fost dăruit lui Eminescu în 1876 de "Societatea Junimea” din Iaşi.  Are sculptată în basorelief monograma poetului (,,M.E.”), încadrată într-un decor floral. Piesa a ajuns la un fost guvernator al Bucovinei care i-a dăruit-o unei rude, farmacistul Nicolae Nicolescu, cel care a vândut-o apoi Muzeului Judeţean Argeş în 1975.  Din 2007 bastonul a  devenit parte din Patrimoniul cultural. Pentru cei cu putere imaginativă, această piesă de muzeu trebuie obligatoriu văzută, dacă nu cumva chiar venerată.

The Cota 2000 mountain refuge is located along the famous Transfagarasan road, in a curve before the entrance to the Bâlea - Capra tunnel, approximately three km away from the beautiful Bâlea Lake. It impresses with its grandeur, its construction based on serpentines, its location in a very tight curve, the color representative of first aid cases - visible red, its unique architecture, very easy access, but also with the dreamlike landscapes captured in winter or summer. [Image]This refuge is intended for mountain rescuers, as well as mountain adventurers who need shelter in case of adverse weather conditions or other problems. It is not a tourist accommodation unit. Its compartmentalization includes several rooms, including a first aid room, and on the third floor is the rescue base dispatch center. The unit also has SUVs and ATVs necessary for interventions in case of help. The Cota 2000 Mountain Rescue Refuge is the highest in the country, being a safe place for mountain adventurers and a base for the mountain rescuers' coverage area. It is part of the tourist area of ​​the Făgăraș Mountains, famous for visiting the Moldoveanu Peak (the highest peak in Romania), but also for the most appreciated mountain road - Transfăgărășan. It is visited annually by millions of tourists both for its beauty and for the tourist attractions that are found in the area, such as: Poienari Fortress, Vidraru Dam, Capra Waterfall, Bâlea Lake and many others. The last portion of the Transfagarasan Arges, before the tunnel to Balea Lake [Image]The Cota 2000 - Transfăgărăşan mountain rescue base operates 24/7 all year round. The staff at Cota 2000 is provided by mountain rescuers, supported by volunteers. Source: Salvamont Argeș; https://transfagarasan.travel/

BCM U FC Argeș Pitești - echipă sportivă.

Beautiful Estetic

The “Dinicu Golescu” County Library in Argeș has the mission to promote knowledge and meet the interests of study, reading, information, documentation, education and recreation for the entire Argeș community. The library offers its readers over 400.000 publications, representative encyclopaedic collections of books, periodicals, Romanian and foreign graphic and audio-visual documents. In the Special Collections, the library keeps an old book stock with great bibliophile and historical worth. In the stock of Special Collections, visitors can also discover miniature books or Lilliput books, true works of art, crafted with refinement and attention to details. Of these, the one that attracts all eyes, being also the oldest and most valuable, is the volume “Le petit fabuliste“, a collection in French, comprising 13 fables. Published at the beginning of the twentieth century in Paris, in the typography of the famous engraver and typographer Firmin Didot, the volume has 87 pages, the length of only 2.5 cm and the width of 2 cm. Although it is the size of a coin, the text can be read without a magnifying glass.

Bibliotheque

Pentru amatorii de sport, mai precis de istorie a sportului, vă semnalăm că la Muzeul de Istorie din Câmpulung se află bicicleta de concurs a ciclistului Gabriel Moiceanu.  Gabriel Moiceanu  (n. 12 august 1934, Câmpulung, Muscel, România)  este un fost ciclist român  care a participat  la Jocurile Olimpice de vară din anii 1960 și 1964.   A avut, de asemenea, nenumărate participări la competiții interne și internaționale, fiind una dintre legendele sportive ale Argeșului. 

Bijuteriile nu sunt făcute pentru a da femeilor o aură de bogăție, ci pentru a le face frumoase. Madison- magazin de bijuterii şi ceasuri în Pitești.

Biserica de lemn din Bărbălani, comuna Cuca, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Prin trăsăturile ei caracteristice se înscrie în seria de biserici de lemn ctitorite pe domeniul Mănăstirii Cotmenei, la începutul secolului XIX, precum bisericile de lemn din Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești și Morărești-Piscu Calului.  Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, perete în tindă și iconostas pictat. Împreună cu cimitirul din jur, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, așezată într-un peisaj pitoresc.  Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice.

Biserica-monument istoric din comuna Lunca Corbului, satul Cătane, așezământ ce poartă hramul Adormirii Maicii Domnului, are o vechime de aproximativ 350-400 de ani.  Biserica este construită din bârne de lemn, acoperită cu șiță și împrejmuită cu zid de cărămidă, pictat, având formă de corabie. A fost construită la începutul secolului al XIX-lea. Așezată pe un soclu din cărămidă, cu chenar în zimți, are un plan dreptunghiular, cu absida altarului decroșată, poligonală cu cinci laturi. Pictura cu care a fost împodobită tencuiala exterioară a suferit pierderi pe suprafețe mari  în urma cutremurului din 1977. Emblematică rămâne imaginea lui „Ducipal", calul lui Alexandru Macedon, de pe peretele de Nord.  La interior, frumoasele compoziții florale dintre ușile altarului încântă și azi.

Cât a putut, comunitatea își îngrijește comoara de lemn. Bisericuța pare un fel de bijuterie a satului, așezată în calea celui care are ochi să o vadă. Hramul inițial a fost „Sf. Nicolae”. Elementele constructive ale bisericii încadrează data ridicării sale în secolul al XVII-lea.  Așezată pe un soclu din cărămidă, cu chenar în zimți, are un plan dreptunghiular, cu absida altarului decroșată, poligonală cu cinci laturi. La interior întâlnim bolta semicilindrică pentru fiecare dintre încăperi. La ușă regăsim elementul sculptural „frânghie”, sub forma unui chenar.  Datorită dublării pereților de la exterior în cărămidă, între anii 1833-1839, acest element nu mai poate fi urmărit ca brâu median, precum în cazul celorlalte biserici de lemn.  Pictura cu care a fost împodobită tencuiala exterioară a suferit pierderi pe suprafețe mari, în urma cutremurului din 1977 dar și a multor alte etape în care nu s-au făcut intervenții de conservare. Emblematică rămâne imaginea lui „Ducipal”, calul lui Alexandru Macedon, de pe peretele de Nord.  La interior, frumoasele compoziții florale dintre ușile altarului încântă și azi. 

La începutul secolului al XIX-lea, în comuna Băbana existau mai multe biserici din lemn. Cea care s-a păstrat, așezată pe un dâmb, foarte aproape de apa Cotmeniței, datează de la începutul secolului al XIX-lea. Soclul este din cărămidă, la fel ca pardoseala interioară.  Se remarcă iscusința realizării îmbinărilor „în coadă de rândunică", precum și folosirea cuielor mari din lemn. Biserica a fost restaurată de curând.

Ridicată în anul 1808, de către moșnenii satului și „înfrumusețată cu zugrăveală” de  Pantelimon „zograf”, în vara aceluiași an, Biserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” păstrează încă, pe tâmpla și pe zidul despărțitor dintre naos și pronaos, fresca originală. Un brâu „în frânghie", înconjoară pereții, pe sub pervazurile ferestrelor. Îmbinările sunt în „coadă de rândunică”, iar pe ușa de la intrare poți admira frumoase detalii sculpturale, ca un mesaj nedescifrat al meșterilor anonimi către eternitate. Construită între anii 1804-1808 din bârne de stejar și acoperită cu șiță, biserica este ctitorie a moșnenilor satului, Radu Draguţoiu, alături de soţia sa, Creaţa, și de Radu Dascălu. Edificiul în formă de navă are o singură turlă care serveşte drept clopotniţă.  Primii preoţi care au slujit aici între 1808 şi 1859 au fost Iana şi Ristea.  Pictura bisericii este realizată în tehnica „a fresco” de către zugravul Pantelimon, acum mai bine de 200 de ani, în vara lui 1808. Aceasta se remarcă prin influența post brâncovenească, elementele specifice stilului fiind prezente atât în cadrul iconografiei, cât și în repertoriul decorativ. Fațada tâmplei dinspre altar păstrează chiar și în ziua de astăzi pictura originală. După anul 1869, când a fost adăugat pridvorul, pictorii Apostu din Pitești și Nicolae din Mioveni au zugrăvit cu măiestrie interiorul și exteriorul acestuia, în stil popular și cu un puternic caracter pitoresc.  Sursa: https://romania-atractiva.ro

Biserica de lemn din Voroveni, comuna Davidești, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este datată din anul 1735. Se distinge prin structura veche de lemn, planul terminat asimetric, în unghi, la altar, și pisania cu datare.  Lăcașul păstrează un veșmânt de zugrăveală exterioară și interioară de bună calitate și valoare artistică, păstrat în condiții bune, datat la 1846 și semnat de zugravul Voicu din Pitești.  Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice.

Sunt câteva rânduri pe internet scrise de un vizitator al locului al cărui entuziasm spune totul: ”Vă voi prezenta un loc extraordinar, cunoscut de puțină lume, care ar trebui vizitat de oricine este în trecere spre Câmpulung Muscel. Chiar merită să vă petreceți o zi aici. Cu siguranță vă va plăcea! Este vorba de un sat aparținând comunei Stâlpeni din județul Arges – Pițigaia. Situat la doar 6 km de drumul national 73, ce face legătura între Pitești-Câmpulung-Brasov, acest mic sătuc a devenit în ultimii ani locul în care orășenii, cu precădere din București, își caută liniștea, relaxarea, departe de tumultul orașului. Biserica arată că românii continuă tradiția bisericilor de lemn, mizând chiar și în acest secol al tehnologiei pe smerenie și reculegere. Biserica de lemn din Pițigaia mizează pe o arhitectură simplă, tradițională, precum și pe o pictură vie, atentă la erminia tradițională bizantină. Interiorul este viu, aproape strălucitor, cu o catapeteasmă care azi încântă prin bogăția culorilor, iar peste veacuri va spune că și oamenii secolului XXI au rămas sensibili și în legătură directă cu Dumnezeu. Biserica a fost ridicată lângă o veche troiță, din secolul al XVIII-lea, lângă care se spune că s-au odihnit pandurii lui Tudor Vladimirescu. Încă se construiesc biserici de lemn și se vor construi cât va dăinui neamul românesc. 

Biserica a fost ridicată în secolul al XIX-lea, la marginea de Vest a satului. Planul este dreptunghiular, cu altarul decroșat, poligonal, cu cinci laturi. Pronaosul supralărgit reprezintă o influență din planul care era folosit la bisericile de zid.  A suferit mai multe reparații, una dintre ele consemnată în 1874 când, probabil, i-a fost adăugat pronaosul. De asemenea, se pare că tot atunci a avut loc tencuirea pereților exteriori.  Conform tradiției, biserica ar fi fost construită mult mai devreme decât a fost datată de specialiști, în vremea lui Mihai Viteazul, de către un cioban bogat din sat, ajutat de un hatman pe nume Corbul, de la care ar decurge numele așezării Corbești. 

În municipiului Pitești, regăsim Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva", care a fost strămutată în anul 1996 din sudul județului (comuna Stolnici). În prezent, este paraclis universitar, aflându-se în incinta Centrului Universitar Pitești, pe Strada Gheorghe Doja. Făurită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în comuna Stolnici, satul Cotmean. Aici și-au făcut practica liturgică sute de studenți la Teologie, viitori preoți care au dus cu ei în parohii imaginea bisericuței unde au învățat să slujească. Prin sufletul acestor tineri ce au devenit părinți ai ortodoxiei, bisericuța călătorește. A fost inspirația IPS Calinic al Argeșului și Muscelului de a strămuta minunea ce se stingea în cătunul de baștină de la Cotmeana pentru a fi paraclis al Facultății de Teologie Ortodoxă ”Cuvioasa Parascheva”. Azi, studenții se roagă pentru cunoașterea prin credință și izbândă la examene, iar enoriașii parohiei își pun nădejdile și vârstele laolaltă cu juventutea, în același cadru al Almei Mate Datarea folosește ca reper icoana de hram din altar, dar și elementele de planigrafie. Biserica are un plan de navă, dreptunghiular, cu altar decroșat, poligonal, cu cinci laturi. Ancadramentul intrării este împodobit deosebit cu „frânghie”, discuri solare, romburi, dinți de fierăstrău. Bolțile sunt semicilindrice, atât peste naos cât și peste pronaos, retrase pe bârne care au capetele crestate, la esterior. Consolele de pe pereții altarului se termină cu capete de cal. Biserica a suferit reparații în anul 1809, așa cum atestă o inscripție.

Preotul paroh îți indică biserica nouă drept reper, semn că bisericuța de lemn a rămas în urma timpurilor. Când o găsești, simți nevoia să îi spui sărut mâna mătușă venită din negura vremii până în zbuciumata noastră lume. Ca peste tot în bisericulețe de lemn, pe lemnul vechi vezi urmele fumului vechi al lumânărilor vechi, ale rugăciunilor de odinioară șoptite ori gândite și multe dintre ele împlinite, conform credinței fiecăruia.  Cine nu vede dincolo de lemn și de cari oamenii vii care acum își așteaptă reînvierea și judecata, nu înțelege nimic din trupul bătrân și adeseori cocârjat de vremi al unei bisericuțe de lemn. În anul construirii bisericuței, erau în acest cătun 48 de case și 203 de suflete, cu puterile lor s-a ridicat minunea. Datarea oficială (consemnată și de Lista monumentelor istorice 2015) a bisericii este 1807, când știm că a fost ridicată în locul alteia, mai vechi, mistuită de foc. Cu toate acestea, mai multe inscripții (1731, 1782) conduc la ideea că biserica de față a preluat de la cea anterioară nu doar planul ci și alte elemente constitutive, inclusiv bârne rămase neatinse de incendiu. În decursul timpului au avut loc mai multe intervenții, care au condus la proporțiile sporite de azi, alungirea peretelui nordic, realizarea unui alt pronaos. O notă aparte oferă prezența a trei cruci care amintesc de preoții care și-au legat numele de refacerea bisericii: Radu, Athanasie și Călinu. Sper din tot sufletul că ne vom mai revedea, maică bisericuță, îți vine să spui la plecare, dar imediat îți iei seama și adaugi că va fi așa cum va vrea Dumnezeu. Peste câțiva pași, ești în forfota cartierului, practic un sat al zilelor noastre, iar o dată ce ai urcat în mașină, amintirea îți mai poate vorbi în cuvintele Ecleziastului: ” Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu”.

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva" Zorile se află în imediata apropiere a râului Teleormănelul Verde, în cartierul Zorile din orașul Costești, fiind înscrisă în lista monumentelor istorice de arhitectură de interes național.  Biserica de lemn din Zorile se individualizează prin forma dreptunghiulară cu absida decroșată asimetric, prezentând, pe latura nordică, un spațiu suplimentar pentru proscomidie. Biserica a fost înălțată pe un soclu masiv realizat din cărămizi care, prin dispunere alternată, oferă remarcabile efecte decorative.  La limita superioară, soclul prezintă un plan înclinat realizat din cărămizi alăturate așezate oblic pe pereți. Sub raportul înălțimii, soclul amplu dezvoltat conferă construcției o notă individuală în raport cu bisericile de lemn zonale.  Pe soclu, se inalță cununi de bârne orizontale încheiate la extremitățile pereților în „coadă de rândunică", iar, la mijlocul acestora, în montanți verticali fixați în „talpă" și în „cosoroabe", pe care se sprijină rama acoperișului. Lănteții au perforații circulare indicând existența anterioară a unui înveliș din șindrilă lungă de stejar. Învelișul actual este făcut din șiță de brad, fapt care a impus, datorită dimensiunilor reduse ale șiței, „îndesirea" lănteților șarpantei.  La capetele coamei acoperișului, se află crucile originare din fier formate din două bare paralele, placate central și la extremități. Între o scândură masivă din stejar, pe care sunt reprezentați, în medalion circular, într-o pictură de factură populară, 13 evangheliști și apostoli, și „fruntariul" altarului, au fost fixate icoane detașabile, dintre care nu s-a mai păstrat în condiții satisfăcătoare de conservare decât cea imaginând „Schimbarea la față a lui Hristos".  Însemnarea de pe o icoană reprezentând pe „Maica Domnului cu Pruncul" realizată în maniera naivă: „Stan ereu, Floarea ereița, loanu jugrav, loanu, loana, Ilinc(a), Dumi(tra)șcu; 1822″ poate fi corelată cu datele consemnate în catagrafie privind pe Stan paracliserul, care avea, în 1810, vârsta de 23 de ani și era „învățat". Corelarea datelor menționate facilitează stabilirea perioadei de construcție a bisericii: primul deceniu al secolului al XIX-lea. Orașul Costești este situat în sudul județului Argeș, în Câmpia Piteștilor, pe malurile râului Teleorman. Este străbătut de șoseaua națională DN 65A, care leagă Piteștiul de Roșiorii de Vede.

Biserica de lemn din Jupânești poartă hramul „Înălțarea Domnului” și a fost ridicată în satul cu același nume în anul 1742. Aceasta este una dintre cele mai bine cunoscute biserici de lemn din Muntenia, îndeosebi pentru sculptura puternic profilată în jurul intrărilor și ferestrelor, precum și a brâului median și a consolelor cu capete de cai.  Din amintirea sătenilor, biserica actuală ar fi fost construită în locul altei biserici de lemn, în care a slujit și Popa Vladu, pomenit într-un hrisov din 1636 dat de Matei Basarab satului Jupânești. Bisericuța a fost demontată numai după ce a fost terminată actuala biserică, iar lemnăria a fost scoasă și folosită, după cum se spune, la intrarea noii biserici.  Dintre ctitori, Necula Eneotu, zis Grecu, a fost un negustor bogat din Tămășești. El a strâns avere în Jupânești cu care a finanțat construcția. Unele dintre icoane sunt datate din 1822, 1826 și 1828, sugerând o înzestrare mai semnificativă a lăcașului în acea perioadă cu un rând nou de odoare. Biserica este construită în întregime din bârne de stejar late, care ajung, în unele cazuri, la 45-50 de cm și la o grosime de maximum 14 cm, fiind îmbinate, ca majoritatea caselor țărănești, în coadă de rândunică.

Biserica se află în cartierul Telești al orașului Costești, la aproximativ 21 km de  Pitești. Poartă hramul „Înălțarea Domnului” și se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, cu plan arhaic și atipic, un număr foarte redus de ferestre, cu deschideri originale, elemente decorative de interes la consolele de sub boltă, inscripții cu datări și iconostas pictat. 

Biserica de lemn „Intrarea în biserică" a fost strămutată din satul Palanga, comuna Amărăşti, județul Vâlcea.  Biserica se află în nordul județului Argeș, în municipiul Curtea de Argeș. A fost ridicată din temelie în anul 1847 de către obştea satului Palanga din comuna Amărăşti, judeţul Vâlcea. Planul este dreptunghiular alungit, cu absida altarului decroşată poligonal şi pridvor deschis pe latura vestică.  Pronaosul este separat de naos printr-un perete de lemn, accesul în acoladă superioară fiind încadrat de icoanele reprezentând pe „Maica Domnului cu Pruncul" şi pe „Iisus Deisis" pictate de „popa Ioan zugrav" şi „Ioan zugrav Dozescu" în anul 1847, potrivit inscripţiei din registrul inferior al acestora.  Credit foto cover: https://bisericidelemn-muntenia.ro

Biserica de lemn din Valea Cucii, comuna Cuca, poartă hramul "Intrarea în Biserică" și datează din anul 1806. Mai este cunoscută și sub denumirea de „biserica de la Gruiul Înalt". Este datată la „văleatul 7314" (1805-1806), ctitorul principal fiind Ionu Săteanul, așa cum atestă pomelnicul din lemn de la proscomidiar, alături de alți mulți contribuitori. Câteva dintre intervențiile și reparațiile suferite în decursul timpului au rămas însemnate în bârne, precum „1846 martie 16", 1906, 1936 sau 1980 (anul efectuării unor lucrări de schimbare a șiței).  Asemenea celorlalte biserici-monument din comuna Cuca, și aceasta de la Valea Cucii are planul dreptunghiular, cu absida, decroșată, poligonală.

Biserica se află în satul Gănești, comuna Pietroșani, în aceeași curte cu biserica de zid construită între 1998-2003. Are plan dreptunghiular alungit, cu absida altarului de aceeași lățime cu naosul, poligonală (trei laturi), pridvor pe vest și turlă octogonală.  De remarcat este pictura din absida altarului și naos care, datorită caracteristicilor stilistice, poate fi considerată ca aparținând perioadei de construcție a bisericii sau perioadei imediat următoare, până la mijlocul secolului XIX. Pictura din 1930 din pronaos, aparținând lui Gheorghe Zafiescu, se evidențiază datorită unor scene precum scenele din Geneză, care, prin desen, mișcare, peisaj, depășesc stereotipia restului picturii. 

Biserica de lemn „Nașterea Precistei" - Călugărița se află în zona central-vestică a județului Argeș, sat Glâmbocata Deal, la 28 km de Pitești. Unele însemnări aproximează existența acestei biserici în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În anul 1834 au loc lucrări ample de reparație. De această dată, s-au folosit bârne rotunde, procedeu pe care îl găsim și la casele din platforma Cândeștilor din apropiere. Prin urmare, îmbinarea „coadă de rândunică" a fost înlocuită de așa-numitul „la jumătate de lemn", folosirea penelor („melci") fiind constantă. Planul trilobat, exceptând absida altarului (poligonală cu cinci laturi), pare a fi o modificare ulterioară. De asemenea, pridvorul deschis a fost adăugat tot în timpul șantierului din 1834, la fel ca pictura murală.  Din pictura exterioară se disting scenele „Judecata de apoi", „Raiul" și „Moartea". Biserica mai păstrează și câteva icoane mobile.

Biserica de lemn „Sfânta Treime” se află în cătunul Piscu Calului din localitatea Morărești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Dedulești-Vărzari, făcea parte din plasa Topologul a județului Argeș și cuprindea satele Dedulești, Luminile, Morărești și Vărzari.  Biserica de la Piscu Calului are același plan ca al celorlalte din această zonă, adică dreptunghiular, cu absida altarului decroșată poligonal în cinci laturi. Accesul în turlă se face din partea de nord a pronaosului. Astfel, obișnuita boltă din pronaos este înlocuită acum de un tavan drept. În naos bolta este păstrată, cu retragere pe bârne laterale și susținută de arce sculptate „în frânghie” ce descarcă pe console „cap de cal”. Brâul exterior care înconjoară biserica este unul mai elaborat, în modelul „chimir”, rezultat din încadrarea „frânghiei” între două șiruri de crestături în „zimți”. Brâul se închide, încadrând jumătatea superioară a ușii de acces. Brâul este întrerupt de ferestre supradimensionate. O singură fereastră păstrează forma și dimensiunea originale, evazată spre interior, dispusă pe peretele sudic, deasupra brâului. Biserica de la Piscu Calului deține și o prispă (pridvor deschis) deosebit de frumoasă, cu cosoroabe bogat crestate, stâlpi cu fusuri torsadă sau poligonali, având bazele și capitelurile bogat ornamentate cu motiv alveolar.  În interior se păstrează icoane valoroase, iar tâmpla amplă are și ea 53 de icoane pe lemn, de forme și mărimi diferite. La execuția catapetesmei s-a folosit lemn de esențe diferite: stejar și brad la structură și tei pentru icoane. Raportul între înălțimea iconostasului și cea a arcului accentuează ideea că acest element a fost gândit și construit pentru acest monument. Tâmpla, având cinci registre dispuse în formă clasică, este încununată de crucea Mântuitorului și moleniile, cu brațele amplificate și puternic traforate. Grinzile de lemn din stejar, corespunzătoare lungimii bisericii, sunt îmbinate cu dibăcie,  după sistemul denumit „coadă de rândunică”, soclu din zidărie, tencuit și văruit. Sursa: https://bisericidelemn-muntenia.ro

În apropierea ramificației drumului național Pitești – Curtea de Argeș spre Râmnicu Vâlcea, la aproximativ 300 m de centrul civic al comunei Bascov, se înalță Biserica de lemn cu hramul "Sf. Gheorghe" - monument istoric. Biserica a fost ctitorită de Martin Buliga, negustor piteștean, pe moșia serdarului Grigore Drugănescu. Construită la mijlocul secolului al XVIII-lea, biserica din Bascov are plan dreptunghiular, cu altar retras, poligonal, cu cinci laturi și pronaos de asemenea poligonal (cu trei laturi). Pridvorul de zidărie, deschis, pe stâlpi rotunzi, a fost închis ulterior, dar aici au fost descoperite urme de pictură de la 1770.  Lucrările de restaurare, întreprinse de Comisia Monumentelor Istorice, în 1942, au adus unele clarificări în privința evoluției artistice a monumentului. S-au distins fragmente din pictura de veac XVIII, din 1875, a pictorilor Ilie Petrescu și Apostol Cruțescu. Cu prilejul șantierului au ieșit la lumină și cadrele sculptate ale celor șase ferestre. Motivele decorative, săpate în lemnul acestora, diferă: crucea, rombul, frunza de iederă, rozeta, „alveola", risipite, prinse în lanț sau vrej, acestora alăturându-li-se și „pomul vieții". Se remarcă ușile împărătești, cu ușciorul decorat pe motivul alveolei dacice, adânc săpat, pictura reprezentând Buna Vestire, pe David și Solomon.   Adresa: Prelungirea Micșunele, Comuna Bascov, Județul Argeș. Sursa: https://bisericidelemn-muntenia.ro

Biserica de lemn "Sfântul Mare Mucenic Pantelimon" a fost donată Parohiei Costești și rectitorită în incinta spitalului din oraș după ce a fost transferată din cimitirul Parohiei Urluieni, satul Lereni, comuna Bârla. Biserica a fost mutată în curtea spitalului din Costești pentru ca bolnavii internați în această unitate sanitară, dar și cei apropiați lor, să poată avea în apropiere un loc sfânt în care să se roage în momentele de grea încercare și nu numai.  Nu întâmplător biserica poartă hramul Sfântul Mare Mucenic Pantelimon. Sfântul Pantelimon este cunoscut ca fiind ocrotitorul medicilor si tămăduitorul bolnavilor. Deși se află în incinta unei unități spitalicești, biserica este amplasată într-un loc retras și liniștit. Simplitatea lăcașului de cult, arhitectura specifică bisericilor de lemn, cadrul natural deosebit și contrastul de culori conferă acestui loc o atmosferă aparte, în care speranța și credința încolțesc chiar și în cele mai deznădăjduite suflete.  Lucrările de reconstruire a Bisericii "Sfântul Mare Mucenic Pantelimon" au fost executate între anii 1997 – 1998 de către meșterul Ion Zavate, iar pictura a fost realizată de Pr. Dragoș Marineață. Biserica a fost sfințită și redată cultului la data de 27 iulie 2001. În orașul Costești se află și cele două biserici de lemn - monumente istorice de arhitectură de interes național - Biserica de lemn „Înălțarea Domnului”-Telești (1773) și Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva”-Zorile (1807), precum și Catedrala „Sfântul Prooroc Ilie”. Orașul Costești este situat în sudul județului Argeș, în Câmpia Piteștilor, pe malurile râului Teleorman. Este străbătut de șoseaua națională DN 65A, care leagă Piteștiul de Roșiorii de Vede.

Din vreme în vreme, câte un doctor, pe care îl recunoști după stetoscop, aprinde o lumânare. Alteori, un grup mic, probabil familia, se roagă pentru sănătatea unui bolnav. Cinste doctorului Dan Radu Popescu, cel care a strămutat această bijuterie, încă o ”perlă afumată” a Argeșului. Biserica de lemn „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon“ a fost donată Parohiei Costești și rectitorită în incinta spitalului din oraș după ce a fost transferată din cimitirul Parohiei Urluieni, satul Lereni, comuna Bârla. Biserica a fost mutată în curtea spitalului din Costești pentru ca bolnavii internați în această unitate sanitară să poată avea în apropiere un loc sfânt în care să se roage în momentele de grea încercare și nu numai. Nu întâmplător biserica poartă hramul Sfântul Mare Mucenic Pantelimon. Sfântul Pantelimon este cunoscut ca fiind ocrotitorul medicilor si tămăduitorul bolnavilor. Deși se află în incinta unei unități spitalicești, biserica este amplasată într-un loc retras, liniștit, fiind înconjurată de arbori și vegetație. Simplitatea lăcașului de cult, arhitectura specifică bisericilor de lemn, cadrul natural deosebit, contrastul de culori conferă acestui loc o atmosferă aparte, în care speranța și credința încolțesc chiar și în cele mai deznădăjduite suflete.  Lucrările de reconstruire a Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon“ au fost executate între anii 1997 – 1998 de către meșterul Ion Zavate, iar pictura a fost realizată de Pr. Dragoș Marineață. Biserica a fost sfințită și redată cultului la data de 27 iulie 2001.  Pisania originală, scrisă cu litere chirilice, a fost tradusă de preotul Lulea Viorel, cu ajutorul specialiștilor de la Muzeul National de Istorie Naturală ,,Grigore Antipa“: „CU VREAREA TATĂLUI, CU AJUTORIA FIULUI ȘI CU SĂVÂRȘIRIA DUHULUI SFÂNT, AMIN. RIDICATUSA ACEASTĂ SFÂNTĂ ȘI DUMNEZEIASCĂ BISERICĂ ÎN VREMEA ÎMPĂRĂTESEI NOASTRE, ECATERINA A TOATĂ RUSIA. SA ÎNTEMEIAT TOATE ACESTEA, ÎNFRUMUSEȚATĂ PRECUM SE VEDE CU TOATĂ CHELTUIALA ȘI OSTENEALA, DUMNEALUI JUPÂNU GHEORGHE SĂ FIE DE POMENIREA SA. LUNA IUNIE 1773“ . 

Biserica de lemn din Cârstieni, comuna Călinești, poartă hramurile „Sf. Apostol Toma” și „Sf. Voievozi” și este datată din anii 1758-1759. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, uși, ferestre, elemente decorative de interes, inscripții cu datare și iconostas pictat.  Prezintă o frumoasă decorație sculpturală, inedit fiind un luminator sub chipul unei perforări în formă de cruce în peretele sudic al pronaosului, element arhaic întâlnit mai ales dincolo de munți.