Mușătești, satul care avea Ateneu Central Rural la 1879
În comuna Mușătești, la mai puțin de 30 de kilometri de Pitești, se găsește un inedit muzeu al satului deschis de câteva decenii. Acesta onorează trecutul așezării, unde învățații au creat la 1879 un Ateneu Central Rural.
Muzeul Satului Mușătești este amenajat în incinta Căminului Cultural din localitate și evocă, prin exponate și documente unice, momente importante din viața așezării și din activitatea lui Constantin Dobrescu - Argeș, născut pe aceste meleaguri la 28 iunie 1856.
Colecția de etnografie este foarte bogată și reprezintă o mărturie vie a creației populare și a ocupațiilor tradiționale din zonă. Aici regăsim universul gospodăriilor tradiționale românești, transpus printr-o expoziție ce cuprinde obiecte de uz casnic, țesături de interior, cusături, piese de port popular tradițional, obiecte legate de datini și obiceiuri locale, precum şi o colecție de istorie memorială. De asemenea, atelierele olarilor prezintă tipuri vechi de vase, precum fiertura, oala cu barieră, codana (oala mare de untură), oalele de moți. Multe dintre obiectele expuse în muzeu reprezintă piese de artă populară de o deosebită valoare. Învăţătorul, publicistul, juristul şi politicianul Constantin Dobrescu-Argeş este omul sub îndrumarea căruia a luat fiinţă, în anul 1879, Ateneul Central Rural, care a contribuit esențial la formarea spirituală a locuitorilor din Mușătești și din localitățile limitrofe. Această entitate a constituit un remarcabil centru cultural prin desfășurarea de activități teatrale, crearea unei biblioteci publice destinate sătenilor, inițierea apariției unor reviste și a periodicelor "Țăranul", "Gazeta poporului" și "Gazeta țăranilor", precum și prin înființarea unei tipografii locale. Comuna Mușătești este recunoscută și prin faptul că aici se regăsesc două monumente istorice de interes național: Biserica de lemn „Sfinții Voievozi" din Valea Faurului și Mănăstirea Robaia.
Localitatea se află în partea central-nordică a județului Argeș, pe malurile râului Vâlsan. Este străbătută de șoseaua națională DN73C, care leagă Curtea de Argeș de Câmpulung.
Sursa: Facebook Muzeul Satului Mușătești; Primăria Mușătești; ghidulmuzeelor.cimec.ro
De o frumusețe naturală rar întalnită, Cheile Dambovicioarei se întind de-a lungul culoarului Rucăr-Bran, în zona calcaroasă a Munților Piatra Craiului.
Din satul Podu Dâmboviţei, parcurgând traseul către satul Dâmbovicioara, drumul şerpuieşte printre case până ajungem la limita satului. În față, apar primii pereţi de stâncă ce marchează intrarea în cheile Dâmbovicioarei. Aici, natura a creat de-a lungul timpului o bogăție de fenomene carstice de o frumusețe deosebită.
• Drumul prin Cheile Dambovicioarei
[Image]Zona de chei are aspectul unui adevărat canion. Defileul este format, de fapt, din două sectoare de chei: Cheia Mare, care constituie prima şi cea mai mare parte a defileului, şi Cheia Mică a Dâmbovicioarei, care se găsește în amonte de prima.
Cheile Dâmbovicioarei se întind pe o lungime de aproximativ doi kilometri, fiind cea mai spectaculoasă porțiune de chei, cu un aspect de-a dreptul uimitor. Pereții drepți ai văii parcă încearcă să se împreune în anumite sectoare, depășind înălțimea de 200 de metri.
Sursa foto: Salvamont Argeș
Înainte să fie inventată mașina de spălat, în mediul rural era folosită o metodă inedită pentru a spăla hainele sau alte țesături, în special cele din lână. Dârsta cu pivă, cunoscută în Rucăr ca dârsta lui Nistorică, este o vâltoare acționată de forța apei pentru spălarea diverselor obiecte vestimentare. Folosește satului de 200 de ani și este printre ultimele dârste funcționale din țară.
În trecut, în fiecare sat exista o astfel de vâltoare așezată pe cursul unui râu sau pârâu. În vâltoare se spălau, de regulă, țesăturile de lână, însă toate lucrurile puteau fi curățate astfel.
Mecanismul este unul relativ simplu. Într-o construcție conică din lemn de forma unei căzi, care nu a fost făcută etanșă în mod intenționat, se pun hainele, covoarele, țesăturile. Apa vine cu putere printre scândurile solide și își schimbă direcția. Astfel, se formază un vârtej, agitând articolele din interior. Nu este nevoie de detergent. Pe măsură ce gravitația își face treaba, apa murdară curge între șipci.
Deși este proprietate privată, dârsta lui Nistorică se poate vizita, fiind un obiectiv turistic ce nu trebuie ratat.
Comuna Rucăr este o adevărată oază de liniște și frumusețe naturală, având o istorie bogată și tradiții autentice. Este un colț de rai în care natura și cultura se împletesc într-un mod fascinant. În zonă sunt numeroase pensiuni ce vă stau la dispoziție pentru a vă caza și pentru a vă bucura de mai multe zile în acest loc minunat.
Sursa foto: Muntenia la pas
More than 60%, which means almost two-thirds of Făgăraș area, as well as the largest part of the peaks of over 2500 metres high, including the Moldoveanu Peak (2544 metres)-the highest mountain peak in Romania (called also the Roof or Romania’s Everest), is located on the territory of Argeș County.
Începuturile vieţii monahale la Schitul Slănic sunt mai puţin cunoscute, pierzându-se în negura vremii. Tradiţia ne spune că domnitorul Vlad Ţepeş ar fi primul ctitor al lăcaşului. Alte izvoare istorice menționează că mănăstirea ar fi fost ctitorită de Neagoe Basarab. Prima atestare documentară este din 16 mai 1679 când, printr-un act oficial, popa Nica donează şi închină Mănăstirii Aninoasa biserica din Slănicul de Jos. În anul 1805, schitul se desfiinţează. În 1916, în plin război mondial, un călugar cu metania la Schitul Ciocanu se retrage în aceste locuri. Monahul Irinarh Pulpea a stat singur pe acest munte până în 1922 când i se alătură un ieromonah de toată isprava: Isidor Ghimpeteanu, venit din obștea Robaiei. Împreună încep zidirea unei biserici închinate Maicii Domnului și toată suflarea creștinească de pe aceste deluri li se alatură. În câțiva ani, biserica este gata, iar la 19 octombrie 1930 are loc sfințirea acesteia.
Unul dintre punctele de atracţie este muzeul amenajat în vechiul corp de chilii. Aici, sunt Biblii mucenicite prin foc, icoane scăpate din incendii, cruci salvate miraculos, cărţi, fotografii, anafură şi mir din Ţară Sfântă. Aşezarea monahală, numită drept "Taborul Argeşului", cuprinde trei biserici: una cu hramul "Schimbarea la Faţă", alta cu hramul "Naşterea Maicii Domnului" şi a treia construită în cinstea Sf. Ierarh Calinic de la Cernica.
Situată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Slănic este înconjurată de linişte şi oferă credincioşilor un minunat loc de rugăciune.
Sursa: https://www.crestinortodox.ro/
Casa Goangă din Curtea de Argeş este una dintre cele mai importante case memoriale din judeţul Argeș. Poartă numele familiei lui Petre Ştefănescu Goangă şi a fost, de fapt, casa bunicilor acestui artist. Casa a fost construită la începutul secolului al XIX-lea şi este alcătuită din parter şi cerdac. Este cea mai amplă construcție rezidențială tradițională păstrată în centrul istoric. Prispa generoasă, de sub acoperișul de șiță, orientată spre curte, constituie elementul major al compoziției. Casa are şi o pivniţă ale cărei uşi poartă amprenta gospodăriilor tradiționale argeșene.
Petre Ștefănescu Goangă a studiat la Paris, iar vocea sa l-a făcut cunoscut în întreaga lume, devenind oaspetele îndrăgit al marilor scene de peste hotare. A fost cântăreţ de operă, bariton, dar şi pedagog. De asemenea, a jucat în filmul „Pantoful Cenuşăresei", regizat de Jean Georgescu, în anul 1969.
Casa Goangă este un monument istoric important și din perspectiva familiei artistului. Bunicul lui Petre Ştefănescu Goangă a fost o personalitate de seamă a României. Profesor de psihologie, rector la Universitatea din Cluj, membru al Academiei Române, acesta a înfiinţat prima instituţie de psihologie experimentală.
[Image]Sursa: Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/; wikipedia.org; welcometoromania.ro
Strada Viorelelor, Curtea de Argeș 115300, Romania
La Curtea de Argeş, Dumitru Norocea a reușit cu multă răbdare să scoată la iveală pictura de secol al XIV-lea, pictură în stilul Renaşterii Paleologe. În perioada restaurării Bisericii Domneşti din Curtea de Argeş, a decis ca împreună cu soţia sa Elisabeta să îşi construiască o casă cât mai aproape de Biserica Domnească.
Dumitru Norocea şi-a dorit foarte mult ca locuinţa sa să devină muzeu, lucru dus la îndeplinire de soţia sa după moartea marelui artist. În anii 1985-1986, la parterul casei s-a organizat o expoziţie de etnografie. Găsim aici vase de ceramică argeşeană, cusături şi ţesături specifice zonei, costume populare din arealul argeşean şi unelte folosite la îndeletniciri casnice şi munci agricole.
La etajul clădirii a fost organizată o expoziţie cu picturile realizate de Dumitru Norocea cu teme rustice, descrierea costumelor populare şi Răscoala din 1907. Tot la etaj, descoperim documente şi atestate ale pictorului restaurator, adeverinţe din perioada petrecută în Italia, paşaportul, şevalete, scaunul trepied, planşa de culori şi diverse pensule.
Sursa: Asociația Montană Vidraru; https://visitcurteadearges.ro/
Strada Victor Ștefănescu 8, Curtea de Argeș 115300, Romania
The “Goleștii Badii” Ethnographic Museum in Topoloveni represents for tourists a portal to the past, to the daily living of the villagers and their customs. The museum consists of several rooms, in which various clothing items are exhibited, such as over 100 years old embroidered peasant blouses, pots, clay pots with traditional inscriptions and household tools. A room in the museum is dedicated to cult objects and there are also old books written in Slavonic and Cyrillic. Among the valuable exhibits there is a functional gramophone, old radios, but also a meteor rock that fell from the sky a few decades ago, donated by locals to the museum in Topoloveni.
În comuna Boteni se află Muzeul Satului, care poartă numele unuia dintre cei mai mari etnografi ai țării - prof. Ion Chelcea. La inițiativa unor oameni inimoși de-ai locului, muzeul a fost inaugurat în anul 2009, cu ocazia celei de-a 14-a ediții a Festivalului Brâul de la Boteni, îndeplinind astfel dorința mareului etnograf și încununând eforturile acestuia de a înființa un lăcaș al culturii tradiționale locale la Boteni.
[Image]Clădirea care adăpostește Muzeul Satului este construită în stilul tradițional specific zonei Muscelului, cu pridvor înalt, adăpostind două încăperi despărțite de o tindă. În muzeu se regăsește tot ce are mai frumos și mai valoros acest ținut muscelean.
În încăperea principală a muzeului sunt expuse obiecte tradiționale muscelene, care ilustrează tradițiile, obiceiurile și ocupațiile localnicilor de-a lungul vremii. Printre cele mai admirate exponate se numără costumele populare specifice zonei, printre care și un frumos strai de mireasă.
[Image]Lada de zestre reprezintă și astăzi un obiect de valoare pentru orice locuitor al Boteniului. Realizată din lemn și pictată manual, aceasta conținea lucrurile cu care fetele de măritat plecau din casa părintească către noua lor locuință.
Pereții caselor tradiționale erau decorați cu chilimuri, lucrate de femeile din Boteni la războiul de țesut sau pe gherghef. Chilimurile sunt realizate cu motive geometrice, dar și florale, inspirate din natură.
[Image]Una din ocupațiile principale ale femeilor muscelene era țesutul, războiul de țesut fiind un obiect nelipsit în trecut din casele localnicilor din Boteni. Cu ajutorul acestuia, femeile țeseau postavul din care se făceau cioarecii și ițarii bărbaților, dar și delicata pânză de borangic din care se lucrau iile purtate de femei.
Tinda adăpostește o bucătărie tradițională din zona Muscelului, având în mijloc o masă joasă rotundă în jurul căreia ai casei se așezau să ia masa. În interiorul bucătăriei se regăsesc numeroase obiecte folosite în gospodărie, precum: donița în care se ținea apa, bota folosită la fabricarea țuicii, tronul de mălai, copaia, oale de pământ în care era ținută mâncarea, plosca, butoiașele în care se ținea țuica, putineiul în care se făceau untul și smântâna.
Tacâmurile erau confecționate din lemn, iar vasele din lut. Pe peretele bucătăriei sunt expuse inclusiv obiecte de ceramică de Boteni, până în anii 1920 – 1930 localnicii practicând meșteșugul olăritului.
[Image]O altă încăpere a Muzeului Satului adăpostește vestigii istorice – obiecte descoperite pe teritoriul comunei Boteni, unele datând chiar din Neolitic. Ca mărturii ale trecutului, aici sunt expuse unelte, arme și obiecte casnice, toate lucrate manual din piatră, lemn sau fier.
O importantă parte a muzeului adăpostește palmaresul impresionant al Ansamblului Folcloric Argeșelul, mândria locuitorilor Boteni. Zeci de diplome, medalii, plachete, premii și fotografii sunt expuse în vitrine.
Expoziția rezervă un loc aparte fiilor comunei, personalități marcante ale culturii românești: Petre Țuțea, Ion Chelcea, Georgeta Bidilică Vasilache, Mihaela Bidilică Vasilache. La Muzeul Satului din Boteni regăsim cărți, reviste, articole scrise de condeile măiastre ale scriitorilor amintiți.
[Image]Adresa: Comuna Boteni este situată pe Valea Argeșelului, la o distanță de aproximativ 24 km de Câmpulung și 50 km de Pitești. Este străbătută de șoseaua națională DN73D, care o leagă spre sud de Hârtiești, Vulturești, Davidești, Mioveni și Mărăcineni (unde se termină în DN73) și spre nord de Mioarele și Valea Mare-Pravăț (unde se termină în DN72A).
Sursa: "Boteni - Cultură și Tradiție", Unitatea Administrativ Teritorială Boteni, iulie 2016; brauldelaboteni.ro
The "Rudolf Schweitzer Cumpăna" Art Gallery was restored within an extensive European project implemented by the Argeș County Council. Following the restoration works, the building has regained its former shine, becoming a real architectural jewel, which can be admired in the centre of Pitești, near the City Hall. The "Rudolf Schweitzer Cumpăna" Art Gallery has a heritage of over 1000 works of classical and contemporary painting and sculpture. The exhibition includes paintings signed by great artists of the brush, such as Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Stefan Luchian, Ion Țuculescu, Nicolae Dărăscu, as well as sculptures by Gheorghe Iliescu-Călinesti, Radu Aftenie, Ion Iancuț, Grigore Patrichi, Adrian Popovici, Ovidiu Maitec.
