Muzeul Satului Mușătești

The Cota 2000 mountain refuge is located along the famous Transfagarasan road, in a curve before the entrance to the Bâlea - Capra tunnel, approximately three km away from the beautiful Bâlea Lake. It impresses with its grandeur, its construction based on serpentines, its location in a very tight curve, the color representative of first aid cases - visible red, its unique architecture, very easy access, but also with the dreamlike landscapes captured in winter or summer. [Image]This refuge is intended for mountain rescuers, as well as mountain adventurers who need shelter in case of adverse weather conditions or other problems. It is not a tourist accommodation unit. Its compartmentalization includes several rooms, including a first aid room, and on the third floor is the rescue base dispatch center. The unit also has SUVs and ATVs necessary for interventions in case of help. The Cota 2000 Mountain Rescue Refuge is the highest in the country, being a safe place for mountain adventurers and a base for the mountain rescuers' coverage area. It is part of the tourist area of ​​the Făgăraș Mountains, famous for visiting the Moldoveanu Peak (the highest peak in Romania), but also for the most appreciated mountain road - Transfăgărășan. It is visited annually by millions of tourists both for its beauty and for the tourist attractions that are found in the area, such as: Poienari Fortress, Vidraru Dam, Capra Waterfall, Bâlea Lake and many others. The last portion of the Transfagarasan Arges, before the tunnel to Balea Lake [Image]The Cota 2000 - Transfăgărăşan mountain rescue base operates 24/7 all year round. The staff at Cota 2000 is provided by mountain rescuers, supported by volunteers. Source: Salvamont Argeș; https://transfagarasan.travel/

Mănăstirea Curtea de Argeş este una dintre cele mai valoroase construcții de artă și arhitectură bisericească, fiind inclusă în Lista monumentelor istorice din România. A fost ctitorită în vremea lui Neagoe Basarab și restaurată între anii 1875-1886 după planurile arhitectului francez André Lecomte du Noüy.  De mai bine de 130 de ani, la Mănăstirea Curtea de Argeş se află o Evanghelie unică în lume, pictată pe pergament şi scrisă cu litere de aur chiar de către Regina Elisabeta, prima regină a României. [Image]Mănăstirea Curtea de Argeș a fost resfinţită pe 12 octombrie 1886 printr-un ceremonial impresionant la care au participat regele Carol I şi regina Elisabeta. Pentru cinstirea acestui eveniment important, regina Elisabeta a dăruit Mănăstirii Curtea de Argeş o Evanghelie bogat decorată, scrisă şi pictată de ea însăși. Evanghelia a fost descrisă şi publicată pentru prima dată de Grigore Tocilescu în Albumul omagial dedicat sfinţirii Mănăstirii Argeşului: "La începutul anului 1886, Regina, împinsă de un sentiment pe cât de înalt, pe atât de evlavios, începu să picteze un manuscript pe pergament, destinat bisericei episcopală din Argeş și conținând cele douăsprezece Evanghelii ce se citesc în Joia Mare, precum și Evanghelia Învierii din Sâmbata mare.” [Image]„Acest nepreţuit odor este scris întreg de M.S. Regina Elisabeta, pe 50 de pagini mari în folio; fiecare pagină este încadrată într-un chenar lat de 15 centimetri şi alcătuit din motive diferite şi combinate după inspiraţiune proprie: când flori de munte, rânduite cu gust, când seminţe de paltin, când împletituri de arabescuri şi desemnuri luate din ornamentica românească. Fundul fiecărei pagini este deosebit colorat. Textul e scris cu aur sau cu argint, după cum convine mai bine tonului coloarei. Fiecare pagină din cele 50 fiind unice în sine prin iniţiale, prin decoraţiune şi colorare, destăinuieşte o intenţiune artistică şi o bogată imaginaţiune a regescului lor autor.”  (fragment din cartea „Din viata Majestății sale Elisabeta, Regina României”, George Bengescu,  București, Ed. Librariei Socec&Comp., 1906) Într-o scrisoare trimisă prinţesei Elena Bibescu, Regina Elisabeta povestește despre cum au primit credincioşii Evanghelia realizată de ea: „Evanghelia mea a slujit la inaugurare, toată lumea a sărutat-o şi mi s-a înfiorat pielea pe mine văzând că lucrul mâinilor mele a devenit obiect de veneraţie. Regele şi cu mine ne-am dus să-l vizităm pe episcop şi l-am luat cu noi în trăsură, ca să meargă să ia Evanghelia depusă de episcop în altar. S-a aşezat în uşa bisericii şi eu întorceam paginile, explicându-le, iar bieţii oameni le sărutau, la fel şi umerii şi mâinile mele şi mă blagosloveau de o mie de ori – a fost una din cele mai frumoase zile din viaţa mea. Un soare strălucitor lumina biserica ideală, cuceritoare, atât de frumoasă, că, intrând în ea, am început să plâng. (...)” [Image]

Comuna Negrași deține un fond floristic dintre cele mai variate și mai bogate din țara noastră. La Negrași, cele mai fermecătoare bijuterii ale naturii sunt narcisele. În fiecare an, delicatele minunății florale își desăvârșesc splendoarea, oferind localnicilor și turiștilor veniți să le admire un adevărat spectacol.  În anul 1966, "Poiana Narciselor" de la Negrași a fost desemnată rezervație floristică, intrând astfel în patrimoniul floral al României, fiind ocrotită pentru valoarea științifică deosebită a speciei și pentru valoarea peisagistică a covorului de narcise. „Poiana narciselor" face parte din lista ariilor importante de protecție și conservare a plantelor din Europa, fiind nominalizată în cadrul Programului Internațional „Important plant areas in Central and Eastern Europe", dezvoltat de către organizațiile mondiale implicate activ în protecția plantelor considerate rarități ale naturii.  Pe o suprafață de 4 hectare, străjuite de arbori înalți, narcisele de la Negrași înfruntă cu îndârjire verile secetoase și asprimea vântului, fiind cea mai sudică rezervație din România. La doi ani de la declararea Poienii cu narcise drept monument al naturii, la Negrași a avut loc prima sărbătoare dedicată acestor minunate flori – „Sărbătoarea narciselor". De atunci, în fiecare an, sărbătoarea de la Negrași reunește mii de participanți veniți atât din județ, cât și din întreaga țară. [Image]Negrașiul este renumit prin splendoarea Poienii cu narcise, însă localitatea oferă și alte oportunități pentru relaxare și petrecerea timpului liber.  Plimbările și excursiile sunt o alternativă excelentă pentru valorificarea unui cadru natural pitoresc, unde poiana și pădurea își unesc forțele și devin o sursă de sănătate și liniște pentru turistul dornic să se detașeze de haosul urban.  De asemenea, lacurile de la Negrași reprezintă destinația preferată a iubitorilor de pescuit. În satul Bârlogu, se află Balta Fitofagu. Cu o suprafață de peste 30 de hectare de luciu de apă, balta este populată cu o mare varietate de pești, fiind un punct de atracție pentru pescarii sportivi și amatori. Lunile mai și iunie sunt perfecte pentru a vizita sudul județului Argeș, astfel încât să vă bucurați pe deplin de explozia de culoare din culturile de rapiță, de splendoarea narciselor și de vremea perfectă pentru relaxare în natură.  Comuna Negrași se află la mai puțin de o ora cu mașina de municipiul Pitești. Localitatea este situată în marginea sud-estică a județului Argeș, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile râurilor Dâmbovnic și Mozacu. Este străbătută de șoseaua județeană DJ 659, care o leagă spre nord-vest de Rociu, Suseni, Bradu și Pitești și spre sud-est de Mozăceni, Slobozia, Ștefan cel Mare. Sursa: Primăria Negrași; "Negrași, poiana cu narcise – Sărbătoarea verde", Unitatea Administrativ Teritorială Negrași, 2019

Muzeul Sportului Argeşean a fost amenajat în incinta Muzeului Judeţean Argeş și este deschis publicului începând cu anul 2008. Muzeul Judeţean Argeş este singura instituţie muzeală din România care oferă publicului vizitator un muzeu de anvergură dedicat sportivilor merituoşi din Argeş, un muzeu al campionilor argeşeni. Expoziția prezintă diverse obiecte care au aparţinut unor sportivi celebri argeşeni, care au obținut cel puţin un titlu de campion naţional.  În aproximativ 60 de vitrine şi pe numeroase panouri sunt expuse documente, fotografii, medalii, plachete, cupe, diplome, echipamente sportive, fanioane, afişe din cadrul competiţiilor sportive. Muzeul ilustrează următoarele ramuri sportive: atletism, tenis de câmp, fotbal, box, judo, lupte greco-romane, karate-do, înot, kaiac-canoe, aeromodelism, ciclism, automobilism. Printre sportivi se numără fotbaliștii Nicolae Dobrin, Adrian Mutu, Ion Barbu, atleții Carol Corbu, Olimpia Cataramă, Marian Oprea, tenismena Ruxandra Dragomir, boxerii Viorel Ioana, Mircea Fulger, Crinu Olteanu, înotătoarea Larisa Lacustă, luptătorii și judocanii Ion Dulică, Arghira Anton, Roibu Loredana, aeromodelistul Marian Popescu, ciclistul Gabriel Moiceanu etc., personalități care vor rămâne pentru totdeauna în istoria sportului românesc. Adresa: Sediul Central al Muzeului Județean Argeș, Corpul B (Str. Armand Călinescu, nr. 44, Intrarea din Bulevardul Eroilor, Municipiul Pitești, județul Argeș).

Mihai Tican Rumano s-a născut pe 2 iulie 1893 în comuna Berevoești, județul Argeș. Personaj fascinant, Mihai Tican Rumano este cel mai cunoscut scriitor român cu lucrări din domeniul literaturii de călătorie. A avut o viață tumultoasă, plină de aventuri. La numai 16 ani, Mihai Tican Rumano s-a îmbarcat pe un vas italienesc cu care a ajuns la Napoli. Dornic să cunoască noi orizonturi, începe un periplu de aproape 25 de ani prin toată lumea. Vizitează, astfel, țări din Africa, America de Sud și America de Nord, ajungând pănă în Australia și Noua Zeelandă. Cel mai mult va sta în Argentina și Spania, unde își va publica și primele lui articole și cărți de călătorie, pentru multe dintre ele primind elogii din partea presei de specialitate.  În 1935, a fost decorat de împăratul Haile Selassie I al Etiopiei și ridicat la gradul de ofițer imperial pentru popularitatea făcută Etiopiei prin volumul monografic "Abisinia". De asemenea, președintele Republicii Spaniole, Alcado Zamora, i-a acordat titlul de "Cavaler al Ordinului Republicii" pentru "meritele deosebite în sprijinirea aspiraţiilor poporului spaniol". Printre titlurile cărților sale amintim: „Pierduți printre fiare", „Dansul canibalilor", „Lacul cu elefanți", „Viața albului în țara negrilor", „Peste mări și țări" etc. Pasionat colecționar de opere de artă, Mihai Tican-Romano a donat colecția sa de artă plastică Muzeului din Câmpulung Muscel în anul 1959. Donația a constitutit nucleul Secției de artă plastică a acestui muzeu, inaugurată în anul 1960. [Image]În clădirea vechii școli din satul său natal, Berevoești, renovată în 1985, a fost amenajată Colecţia de Artă Plastică "Mihai Tican-Rumano". Colecţia prezintă obiecte de artă (pictură de ulei, gravuri, acuarelă, cărbune, tuş etc.) donate de către scriitorul şi călătorul Mihai Tican-Rumano (1895 - 1967) ca omagiu adus locului unde a copilărit. De asemenea, în satul Berevoești se află și Casa memorială Mihai Tican-Rumano, organizată în casa natală a scriitorului, în care se păstrează câteva obiecte și fotografii. În prezent, Școala cu clasele I -VIII din Berevoești poartă numele celebrului fiu al satului - Mihai Tican Rumano. Adresă: Muzeul "Mihai Tican-Rumano" se află lângă Primăria Berevoeşti, pe Valea Satului. Sursa: http://ghidulmuzeelor.cimec.ro; https://ro.wikipedia.org/;  www.culturaarges.com; http://povesteazilei.blogspot.com/

In the immediate vicinity of “Corbii de Piatră” Monastery, there is the household of Mother Uța. The blue-walled house reminds of other times and best presents the heritage of traditions and customs in the north of Argeș County. From the old beds to the cradle where Mother Uța raised her daughter, from the woven mats to the flower-filled porch, everything seems cut out of a childhood film. The house of Mother Uța is said to be the only one on earth with a natural waterfall in the garden. Around the blue little house, legends remind of the population that existed before the Flood - the famous giants.

The Vâlsan Valley Natural Reservation covers an area of 10.000 hectares. It represents an area of flora, fauna and landscape interest, located in the watershed of Vâlsan Valley, between Argeș and Lady’s River basin. The Vâlsan Valley is an excellent area for rest and relaxation, but also for trips and mountain hikes. Remarkable are the Vâlsan Gorges and Glades, where tourists have the opportunity to camp in the middle of nature, in a fairytale place.

Comuna Nucșoara este atestată documentar din anul 1532. Numele comunei provine de la diminutivul nucușor. Tradiția spune că primul om care s-a așezat aici s-a stabilit lângă un nuc mic de unde comuna a primit numele de Nucușoara, care apoi s-a schimbat în Nucșoara. [Image]Nucșoara are o însemnatate deosebită în istoria României, aici fiind unul dintre nucleele de bază ale mișcării de rezistență anti-comunistă din zona de sud a țării, păstrând și astăzi însemne ale trecutului greu încercat. Potențialul turistic al comunei Nucșoara este deosebit de bogat și diversificat. Localitatea se remarcă prin peisaje pitorești încântătoare, bioclimat tonic și de curățare, ape minerale, fond cinegetic bogat, rezervații naturale, înscriindu-se în categoriile de sate peisagistice, sate de interes vânătoresc și sate cu obiective de interes științific. Pe teritoriul comunei Nucșoara se află Lacul Învârtita, cel mai mare lac carstic format pe gips de la noi din ţară. Aflat la o altitudine de 814  m, în regiunea muscelelor subcarpatice dintre Râul Vâlsan şi Râul Doamnei, lacul a fost declarat monument al naturii şi este inclus în arealul rezervaţiei naturale Măgura-Nucşoara. Lacul are o suprafaţă de 2,2 ha şi o adâncime de 5 m şi s-a format într-o dolină pe gips, prin dizolvare, apoi a suferit procese de tasare. Apa lacului are izvoare sulfuroase și nămol cu proprietăți fizico-terapeutice. [Image]În partea de nord a lacului se află rezervația naturală Măgura - Nucșoara, o formațiune de stânci și vegetație, care se ridică de lângă malul lacului la o înălțime de 905 m. O potecă pietonală înconjoară lacul și urcă până la Vârful Măgura, de unde se pot admira atât priveliștile zonei, cât și toată Valea Râului Doamnei.  Între stâncile Măgurei se poate vedea Cerdacul Partizanilor, care era locul de întâlnire și de aprovizionare cu hrană, unde Elisabeta Rizea și alții duceau alimente partizanilor. Comuna Nucșoara este locul ideal în care poți să te conectezi cu natura. Lacul, dar şi pădurea ce-l înconjoară reprezintă o oază perfectă de linişte şi relaxare. De asemenea, turiștii care vor să se bucure de aerul curat de munte pot face drumeții pe trasee spectaculoase, cu priveliști splendide și locuri de o frumusețe naturală aproape ireală.  Adresa: Comuna Nucșoara se află la marginea nordică a județului Argeș, pe cursul superior al Râului Doamnei, în Munții Făgăraș. Este deservită de șoseaua județeană DJ 731, care o leagă spre sud de Corbi, Domnești (unde se intersectează cu DN73C), Pietroșani, Coșești și Dărmănești (unde se termină în DN73). Distanța dintre Pitești și Nucșoara este de 63 km. Sursa: Via Valahia; https://viavalahia.ro/; Primăria Nucșoara; primarianucsoara.ro

Galeșul de Argeș este una dintre cele mai frumoase așezări subcarpatine de pe plaiurile Basarabilor întemeietori de țară. Situat la 24 km nord-est de Curtea de Argeș și la 55 km nord de Municipiul Pitești, satul Galeș din comuna Brăduleț este relativ tânăr față de alte așezări românești. Acesta a luat ființă după 1750, prin stabilirea aici a mai multor familii de etnici români din Mărginimea Sibiului, unde există un sat cu același nume (Galeș) atestat din secolul al XIII-lea. Bătrânii povestesc că moșii lor și-au făcut întâi bordeie prin crânguri, departe de râu, de drum, pentru a se adăposti de ochii spionilor veniți de dincolo de Carpați.  Muzeul Etnografic din Galeș a fost înfiinţat în 1976 în timpul învăţătorului Florea State, cu aportul corpului didactic al școlii satului și cu sprijinul localnicilor.  Casa Muzeu a fost ridicată într-o clădire în stil argeşean, fiind concepută special cu această destinaţie pentru a rămâne ca un model de casă ţărănească din Galeşul secolelor XIX – XX. Clădirea este din bârne de lemn pe o temelie de piatră, cu sală la etaj, fiind acoperită cu șiță de brad. [Image]La primul nivel, casa este compusă din şase camere: două (bucătăria și odaia de dormit) sunt aranjate după specificul etnografic local. Celelalte încăperi prezintă exponate variate ce înfăţişează portul şi îndeletnicirile localnicilor. Dintre cele șase camere cu ferestre pe toate cele patru laturi ale casei, două sunt amenajate ca şi odăile de altădată ale satului. Una este „odaia cu corlon” – bucătăria ţărănească de odinioară – cu icoana în perete, la răsărit, cu pământ pe jos, cu masă de lemn, scaune, străchini de pământ, linguri de lemn, tronul de mălai. Elementul de bază, care și dă denumirea camerei, este corlonul sau hornul care asigura evacuarea fumului vetrei deschise pe care se gătea. Cealaltă este „odaia de dormit” sau „iatacul” pardosită cu scândură, cu icoană în perete, crucea de jurământ şi oala cu busuioc pe masă. Aici, vizitatorul descoperă patul tare de scândură pe care este așezată lada de zestre, acoperite cu frumoase ţesături colorate de lână. Atârnată de tavan găsim copăița în care mamele îsi legănau pruncii. Lada de zestre, în Galeș, conținea atât îmbrăcămintea special țesută și cusută de tânără pentru momentul cununiei, cât și plocade, macate, ștergare, laițe, perdele și batiste cusute manual. [Image]Celelalte patru camere conţin exponatele strânse din gospodăriile sătenilor oglindind atât portul, cât şi îndeletnicirile locuitorilor Galeşului. În camera mare se găsesc expuse mai multe costume bărbăteşti şi femeieşti lucrate în casă, „chilimuri” şi prosoape ţărăneşti. Exponatul central este teascul pentru untdelemn, folosit în gospodăriile din Galeș din secolul XIX până după jumătatea secolului al XX-lea. Se obținea untdelemn din sămânță de dovleac sau din miez de nucă. Următoarea cameră este dedicată îndeletnicirilor feminine, fiind expuse unelte rudimentare specifice activităților casnice: războiul de țesut, vârtelnița, melița, precum și tipare folosite pentru imprimarea modelelor de cusut pe ii și cămăși bărbătești. Există și camera dedicată îndeletnicirilor bărbătești. Ocupația de bază a găleșanilor fiind creșterea animalelor, oieritul, marea majoritate a exponatelor din această cameră o reprezintă obiectele legate de oierit: opinci, cojoace de lână, fluiere, ciubere și altele. Tot în această cameră sunt expuse topoare, instrumente pentru șiță și pentru împletit funii de cânepă. Găleșanii sunt recunoscuți ca buni dulgheri și șițari. Un loc aparte în această colecție îl ocupă carul cu roți de lemn, care datează din secolul al XIX-lea.  În camera de la etajul Casei Muzeu sunt expuse fotografii și diplome care atestă activitatea fructuoasă la nivel național a Formației de dansuri populare și a Corului țărănesc din Galeș. În curtea Muzeului se află, încă din anul 1938, Monumentul Eroilor din piatră, cu vultur, închinat eroilor găleșani din Primul Război Mondial. În prezent, Asociaţia Culturală Sătească Galeş are în grijă conservarea şi valorificarea fondului muzeal.  IMPORTANT! Muzeul Satului Galeș este deschis vizitatorilor la cerere. Pentru a vizita muzeul trebuie să vă programați sunând la numărul de telefon: 0748.188.365 sau trimițând un e-mail la adresa: muzeul@satul-gales.ro sau contact@satulgales.ro. Sursa: Asociaţia Culturală Sătească Galeş; http://www.satulgales.ro/; https://ghidulmuzeelor.cimec.ro/