Muzeul Satului Mușătești

Avenul de sub Vârful Grind, cunoscut și sub denumirile de Avenul din Grind sau Avenul de sub Colții Grindului, este o rezervație naturală de tip speologic - arie protejată de interes național, situată în județul Argeș, pe teritoriul administrativ al comunei Dâmbovicioara.  Este ste cel mai adânc aven din România, în prezent având o adâncime de -769 metri. A fost descoperit în anul 1985 într-o zonă în care există unul dintre cele mai mari potențiale de denivelare din țară și este încă în explorare.  Intrarea în Avenul de sub Vârful Grind se află la altitudinea de ~ 1922 m pe versantul estic al Munților Piatra Craiului. Este localizată pe abruptul de sub creasta principală, pe unul din Hornurile Grindului (vale de abrupt).  Aria protejată inclusă în Parcul Național Piatra Craiului reprezintă un aven (gol subteran, peșteră), o formă carstică de prăbușire, alcătuită din mai multe puțuri verticale întrerupte de galerii, cu forme vizibile de eroziune și coroziune.  A fost explorat pentru prima dată în 1936 de către Alfred Prox, în speranţa atingerii unei ipotetice reţele subterane în masivul Piatra Craiului. În 1967, Friedrich Thomas şi Walter Gutt din Braşov coboară din nou până la baza avenului şi găsesc o continuare de 15 m, pe care însă nu au putut s-o exploreze din lipsă de echipament.  În toamna anului 1985, este descoperită intrarea avenului de către Ioan Dobrescu și Ioan Bostan cu o echipă de la Clubul de Speologie „Piatra Craiului" din Câmpulung Muscel.  Avenul este unul tipic alpin cu puține porțiuni orizontale şi este format dintr-o succesiune de 22 puţuri consecutive (pe parcursul principal) fără afluenți majori, cel mai lung afluent fiind cel care este interceptat la cota -167 m.    În afară de acesta, cele mai importante secvențe de puțuri laterale/paralele sunt sectorul Himalaya 2 și cea de sub Puțul Walter Gutt (care confluează cu parcursul principal la cota -567 m).  Datorită dezvoltării verticale, temperatura aerului în partea inferioară a avenului este în general scăzută (-2, -6º C) şi se menţine aşa tot timpul anului, fiind mai coborâtă în perioada rece.  Avenul din Grind a fost creat de apele de infiltraţie, care au lărgit sistemul de diaclaze ce afectează conglomeratele de Bucegi. Este unul din puţinele goluri verticale de amploare dezvoltate în conglomerate, rocă în general mai puţin carstificabilă.   Explorarea acestui aven oferă posibilitatea studierii unui interesant profil geologic, în care se poate urmări tectonica şi stratigrafia acestui sector al Pietrei Craiului. Sursa: speosilex.ro, speologie.org, avenulgrind.ro, Clubul de Speologie Silex Brașov

Situl arheologic – Termele (băile) romane din satul Voinești – pe malul lui Cocoș - punctul Măilătoaia duce istoria comunei Lerești până în perioada daco – romană, mai exact în secolul al II-lea d.H.   Castrul roman din Lerești a fost descoperit de elevii școlii din localitate, sub directa îndrumare a profesorului de istorie Marin Bădescu și a învățătorului Constantin Becleanu, în cadrul concursului "Căutătorii de comori" din toamna anului 1969.   Ultimele săpături au scos la iveală unele dintre cele mai valoroase obiecte de inventar descoperite la Voinești, două ștampile tegulare.   Prima ștampilă se încadrează cronologic la începutul sec. al II-lea d.H. Ștampila este imprimată pe un fragment de cărămidă cu dimensiunile de 19x6x2,5 cm. Ștampila este în cartuș dreptunghiular incomplet în tabula ansata, lat de 4 cm. (Tabletă cu mânere cu coadă de porumbel. Era o formă preferată pentru tabletele votive din Roma Imperială). Literele sunt înalte de 2 cm, iar inscripția "Leg(io) C(laudia) P(ia) F(idelis)" argumentează istoric prezența la Voinești a legiunii menționate sau a unei subunități a acesteia.   Cea de-a doua ștampilă se află imprimată pe o cără¬midă fragmentară cu dimensiunile de 12,5 x 10,5 x 2 cm și este în cartuș dreptunghiular simplu, incomplet, lat de 2 cm. Lectura este următoarea: „Coh(ars) (I) Com(magenorum)". Ca și precedenta ștampilă, și aceasta este datată cronologic la începutul secolului II, d. H. Este o dovadă că termele și castrul de la Voinești au fost construite și locuite de detașamente ale Cohortei I Flavia Commagenorum.   În această zonă, s-au mai descoperit fragmente ceramice, toarte de amforă, cuie, fragmente de apeduct, un obiect din metal de formă neidentificată, două tuburi (conducte) de plumb, depozitate la școala din Voinești.   S-a mai găsit și o cantitate de 8 kg plumb topit, ceea ce înseamnă că lungimea tuburilor era mult mai mare sau că distrugerea fortificației s-a produs într-un incendiu.   Materialul folosit la construcție este specific tehnicii romane: piatră de colț (calcare și gresii), cărămizi de dimensiuni mari, bine arse, și lianți („opus incertum" și „signinum").   Resturile tuburilor de plumb, ca și prezența acestui „opus signinum" par a da indiciul că această construcție sau cel puțin o parte din ea se folosea drept băi („therme"), nelipsite castrelor. În cazul de față, ele s-ar afla în afara castrului. Termele se întindeau pe o suprafață de 300 - 350 de metri pătrați, iar castrul probabil că s-ar fi întins pe o suprafață de un hectar.   Castrul roman de la Voinești făcea parte din marele val antic Limes Transalutanus, care a cunoscut extinderea sa maximă pe vremea lui Septimiu Sever (secolele II - III). În Argeș, traseul lui urmează linia castrelor Urluieni - Fîlfani - Purcăreni - Săpata de Jos - Albota - Jidava - Voinești - Rucăr, iar spre Brașov, se continuă cu cele de la Drumul Carului și Cumidava.   De-a lungul timpului, lucrările arheologice de la Voinești au fost susținute și de Consiliul Județean Argeș, prin Muzeul Județean Argeș.   Traseu: Pitești – Câmpulung (DN 73) - Lerești (DJ 734) 

Cetatea naturală de stâncă a Pietrei Craiului este unică printre munții din țara noastră. Creasta lungă de aproximativ 25 de kilometri formează unul dintre cele mai iubite peisaje montane din România, un loc în care alpiniștii și cercetătorii deopotrivă, pot fi uimiți de diversitatea locului de aici. Pe drumul spre "Poarta de intrare în Piatra Craiului" vom putea să admiram creastele munţilor iar cu puţin noroc vom putem vedea capre negre şi alte splendori ale locului. Traseul este spectaculos oferind o panoramă deosebită iar numărul mare de văi, grohotișuri, arcade naturale și golurile alpine întregesc spectacolul vizual. Marele Grohotiș, este cel mai important fenomen carstic (eroziunea calcarului cu ajutorul apei) din Carpați și cea mai mare formațiune de acest gen din România. Marele Grohotiş (1.650 de metri) este o pânză de pietre sub forma unei văi abrupte, având o lungime de aproximativ patru kilometri. Grohotișurile constituie una dintre cele mai caracteristice componente ale Pietrei Craiului. Se consideră că aici sunt cele mai mari grohotișuri calcaroase ca întindere, din Carpații românești. Cerdacul Stanciului, este o formațiune carstică impresionantă, în forma unei arcade imense, rezultat în urma prăbușirii pereților unei peșteri și a eroziunii cauzate de vânt și ploi. Acest monument al naturii, format din calcar masiv, se găsește în partea dreaptă a potecii care merge pe sub Abruptul Vestic al Pietrei Craiului. Numele lui se trage de la haiducul Stanciu Bratu, care își făcea veacul prin zonele acestea, avându-și ascunzătoarea în această peșteră. Stanciu Bratu a fost una din figurile legendare de haiduci ale sfârșitului secolului al XVIII-lea, fiind cunoscut, alături de ceata sa, în toată regiunea culoarului Rucăr-Bran. Posibilități de acces: Hidrocentrala Clăbucet (Săticul de sus) – Crucea Grănicerului – Cerdacul Stanciului și Marele grohotiș se află pe curba de nivel a altitudinii de 1600-1650 metri – Vf. Tămășel – Poiana Tămășel – Cabana Garofița Pietrei Craiului. Sursa: https://romaniasalbatica.ro/, wikipedia

Pe cel mai înalt deal al Ștefăneștilor, zonă în care vinul este o tradiție milenară, Casa de Vinuri Ștefănești și-a dorit să readucă pe harta viticolă a României o podgorie celebră în istorie.  25 de hectare de plantații tinere și o cramă cu tehnologie ultramodernă au fost create să pună în valoare potențialul uriaș al zonei viticole Ștefănești.  Pe dealul Marcea se cultivă soiuri internaționale (Sauvignon Blanc, Chardonnay, Rhein Riesling) și soiuri tradițional românești (Fetească Albă, Fetească Regală, Fetească Neagră și Tămâioasă Românească). Pentru vinurile albe seci mineralitatea și aciditatea naturală date de climă și sol conferă prospețime și lejeritate. Pentru vinurile roșii, solurile argiloase și coacerea lentă sunt cele care dau complexitate, structură și fixează compușii de culoare.  În crama Marcea se folosesc cele mai noi tehnici de vinificație cu echipamente moderne, controlul temperaturii și în legătură permanentă cu cele mai noi tehnici dezvoltate de cercetarea din domeniu.  Dacă vrei să vizitezi Crama Marcea, programează-te accesând linkul: https://marcea.ro/contact Sursa: Crama Marcea

The Cota 2000 mountain refuge is located along the famous Transfagarasan road, in a curve before the entrance to the Bâlea - Capra tunnel, approximately three km away from the beautiful Bâlea Lake. It impresses with its grandeur, its construction based on serpentines, its location in a very tight curve, the color representative of first aid cases - visible red, its unique architecture, very easy access, but also with the dreamlike landscapes captured in winter or summer. [Image]This refuge is intended for mountain rescuers, as well as mountain adventurers who need shelter in case of adverse weather conditions or other problems. It is not a tourist accommodation unit. Its compartmentalization includes several rooms, including a first aid room, and on the third floor is the rescue base dispatch center. The unit also has SUVs and ATVs necessary for interventions in case of help. The Cota 2000 Mountain Rescue Refuge is the highest in the country, being a safe place for mountain adventurers and a base for the mountain rescuers' coverage area. It is part of the tourist area of ​​the Făgăraș Mountains, famous for visiting the Moldoveanu Peak (the highest peak in Romania), but also for the most appreciated mountain road - Transfăgărășan. It is visited annually by millions of tourists both for its beauty and for the tourist attractions that are found in the area, such as: Poienari Fortress, Vidraru Dam, Capra Waterfall, Bâlea Lake and many others. The last portion of the Transfagarasan Arges, before the tunnel to Balea Lake [Image]The Cota 2000 - Transfăgărăşan mountain rescue base operates 24/7 all year round. The staff at Cota 2000 is provided by mountain rescuers, supported by volunteers. Source: Salvamont Argeș; https://transfagarasan.travel/

Mănăstirea Curtea de Argeş este una dintre cele mai valoroase construcții de artă și arhitectură bisericească, fiind inclusă în Lista monumentelor istorice din România. A fost ctitorită în vremea lui Neagoe Basarab și restaurată între anii 1875-1886 după planurile arhitectului francez André Lecomte du Noüy.  De mai bine de 130 de ani, la Mănăstirea Curtea de Argeş se află o Evanghelie unică în lume, pictată pe pergament şi scrisă cu litere de aur chiar de către Regina Elisabeta, prima regină a României. [Image]Mănăstirea Curtea de Argeș a fost resfinţită pe 12 octombrie 1886 printr-un ceremonial impresionant la care au participat regele Carol I şi regina Elisabeta. Pentru cinstirea acestui eveniment important, regina Elisabeta a dăruit Mănăstirii Curtea de Argeş o Evanghelie bogat decorată, scrisă şi pictată de ea însăși. Evanghelia a fost descrisă şi publicată pentru prima dată de Grigore Tocilescu în Albumul omagial dedicat sfinţirii Mănăstirii Argeşului: "La începutul anului 1886, Regina, împinsă de un sentiment pe cât de înalt, pe atât de evlavios, începu să picteze un manuscript pe pergament, destinat bisericei episcopală din Argeş și conținând cele douăsprezece Evanghelii ce se citesc în Joia Mare, precum și Evanghelia Învierii din Sâmbata mare.” [Image]„Acest nepreţuit odor este scris întreg de M.S. Regina Elisabeta, pe 50 de pagini mari în folio; fiecare pagină este încadrată într-un chenar lat de 15 centimetri şi alcătuit din motive diferite şi combinate după inspiraţiune proprie: când flori de munte, rânduite cu gust, când seminţe de paltin, când împletituri de arabescuri şi desemnuri luate din ornamentica românească. Fundul fiecărei pagini este deosebit colorat. Textul e scris cu aur sau cu argint, după cum convine mai bine tonului coloarei. Fiecare pagină din cele 50 fiind unice în sine prin iniţiale, prin decoraţiune şi colorare, destăinuieşte o intenţiune artistică şi o bogată imaginaţiune a regescului lor autor.”  (fragment din cartea „Din viata Majestății sale Elisabeta, Regina României”, George Bengescu,  București, Ed. Librariei Socec&Comp., 1906) Într-o scrisoare trimisă prinţesei Elena Bibescu, Regina Elisabeta povestește despre cum au primit credincioşii Evanghelia realizată de ea: „Evanghelia mea a slujit la inaugurare, toată lumea a sărutat-o şi mi s-a înfiorat pielea pe mine văzând că lucrul mâinilor mele a devenit obiect de veneraţie. Regele şi cu mine ne-am dus să-l vizităm pe episcop şi l-am luat cu noi în trăsură, ca să meargă să ia Evanghelia depusă de episcop în altar. S-a aşezat în uşa bisericii şi eu întorceam paginile, explicându-le, iar bieţii oameni le sărutau, la fel şi umerii şi mâinile mele şi mă blagosloveau de o mie de ori – a fost una din cele mai frumoase zile din viaţa mea. Un soare strălucitor lumina biserica ideală, cuceritoare, atât de frumoasă, că, intrând în ea, am început să plâng. (...)” [Image]

Comuna Negrași deține un fond floristic dintre cele mai variate și mai bogate din țara noastră. La Negrași, cele mai fermecătoare bijuterii ale naturii sunt narcisele. În fiecare an, delicatele minunății florale își desăvârșesc splendoarea, oferind localnicilor și turiștilor veniți să le admire un adevărat spectacol.  În anul 1966, "Poiana Narciselor" de la Negrași a fost desemnată rezervație floristică, intrând astfel în patrimoniul floral al României, fiind ocrotită pentru valoarea științifică deosebită a speciei și pentru valoarea peisagistică a covorului de narcise. „Poiana narciselor" face parte din lista ariilor importante de protecție și conservare a plantelor din Europa, fiind nominalizată în cadrul Programului Internațional „Important plant areas in Central and Eastern Europe", dezvoltat de către organizațiile mondiale implicate activ în protecția plantelor considerate rarități ale naturii.  Pe o suprafață de 4 hectare, străjuite de arbori înalți, narcisele de la Negrași înfruntă cu îndârjire verile secetoase și asprimea vântului, fiind cea mai sudică rezervație din România. La doi ani de la declararea Poienii cu narcise drept monument al naturii, la Negrași a avut loc prima sărbătoare dedicată acestor minunate flori – „Sărbătoarea narciselor". De atunci, în fiecare an, sărbătoarea de la Negrași reunește mii de participanți veniți atât din județ, cât și din întreaga țară. [Image]Negrașiul este renumit prin splendoarea Poienii cu narcise, însă localitatea oferă și alte oportunități pentru relaxare și petrecerea timpului liber.  Plimbările și excursiile sunt o alternativă excelentă pentru valorificarea unui cadru natural pitoresc, unde poiana și pădurea își unesc forțele și devin o sursă de sănătate și liniște pentru turistul dornic să se detașeze de haosul urban.  De asemenea, lacurile de la Negrași reprezintă destinația preferată a iubitorilor de pescuit. În satul Bârlogu, se află Balta Fitofagu. Cu o suprafață de peste 30 de hectare de luciu de apă, balta este populată cu o mare varietate de pești, fiind un punct de atracție pentru pescarii sportivi și amatori. Lunile mai și iunie sunt perfecte pentru a vizita sudul județului Argeș, astfel încât să vă bucurați pe deplin de explozia de culoare din culturile de rapiță, de splendoarea narciselor și de vremea perfectă pentru relaxare în natură.  Comuna Negrași se află la mai puțin de o ora cu mașina de municipiul Pitești. Localitatea este situată în marginea sud-estică a județului Argeș, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile râurilor Dâmbovnic și Mozacu. Este străbătută de șoseaua județeană DJ 659, care o leagă spre nord-vest de Rociu, Suseni, Bradu și Pitești și spre sud-est de Mozăceni, Slobozia, Ștefan cel Mare. Sursa: Primăria Negrași; "Negrași, poiana cu narcise – Sărbătoarea verde", Unitatea Administrativ Teritorială Negrași, 2019

Muzeul Sportului Argeşean a fost amenajat în incinta Muzeului Judeţean Argeş și este deschis publicului începând cu anul 2008. Muzeul Judeţean Argeş este singura instituţie muzeală din România care oferă publicului vizitator un muzeu de anvergură dedicat sportivilor merituoşi din Argeş, un muzeu al campionilor argeşeni. Expoziția prezintă diverse obiecte care au aparţinut unor sportivi celebri argeşeni, care au obținut cel puţin un titlu de campion naţional.  În aproximativ 60 de vitrine şi pe numeroase panouri sunt expuse documente, fotografii, medalii, plachete, cupe, diplome, echipamente sportive, fanioane, afişe din cadrul competiţiilor sportive. Muzeul ilustrează următoarele ramuri sportive: atletism, tenis de câmp, fotbal, box, judo, lupte greco-romane, karate-do, înot, kaiac-canoe, aeromodelism, ciclism, automobilism. Printre sportivi se numără fotbaliștii Nicolae Dobrin, Adrian Mutu, Ion Barbu, atleții Carol Corbu, Olimpia Cataramă, Marian Oprea, tenismena Ruxandra Dragomir, boxerii Viorel Ioana, Mircea Fulger, Crinu Olteanu, înotătoarea Larisa Lacustă, luptătorii și judocanii Ion Dulică, Arghira Anton, Roibu Loredana, aeromodelistul Marian Popescu, ciclistul Gabriel Moiceanu etc., personalități care vor rămâne pentru totdeauna în istoria sportului românesc. Adresa: Sediul Central al Muzeului Județean Argeș, Corpul B (Str. Armand Călinescu, nr. 44, Intrarea din Bulevardul Eroilor, Municipiul Pitești, județul Argeș).

Mihai Tican Rumano s-a născut pe 2 iulie 1893 în comuna Berevoești, județul Argeș. Personaj fascinant, Mihai Tican Rumano este cel mai cunoscut scriitor român cu lucrări din domeniul literaturii de călătorie. A avut o viață tumultoasă, plină de aventuri. La numai 16 ani, Mihai Tican Rumano s-a îmbarcat pe un vas italienesc cu care a ajuns la Napoli. Dornic să cunoască noi orizonturi, începe un periplu de aproape 25 de ani prin toată lumea. Vizitează, astfel, țări din Africa, America de Sud și America de Nord, ajungând pănă în Australia și Noua Zeelandă. Cel mai mult va sta în Argentina și Spania, unde își va publica și primele lui articole și cărți de călătorie, pentru multe dintre ele primind elogii din partea presei de specialitate.  În 1935, a fost decorat de împăratul Haile Selassie I al Etiopiei și ridicat la gradul de ofițer imperial pentru popularitatea făcută Etiopiei prin volumul monografic "Abisinia". De asemenea, președintele Republicii Spaniole, Alcado Zamora, i-a acordat titlul de "Cavaler al Ordinului Republicii" pentru "meritele deosebite în sprijinirea aspiraţiilor poporului spaniol". Printre titlurile cărților sale amintim: „Pierduți printre fiare", „Dansul canibalilor", „Lacul cu elefanți", „Viața albului în țara negrilor", „Peste mări și țări" etc. Pasionat colecționar de opere de artă, Mihai Tican-Romano a donat colecția sa de artă plastică Muzeului din Câmpulung Muscel în anul 1959. Donația a constitutit nucleul Secției de artă plastică a acestui muzeu, inaugurată în anul 1960. [Image]În clădirea vechii școli din satul său natal, Berevoești, renovată în 1985, a fost amenajată Colecţia de Artă Plastică "Mihai Tican-Rumano". Colecţia prezintă obiecte de artă (pictură de ulei, gravuri, acuarelă, cărbune, tuş etc.) donate de către scriitorul şi călătorul Mihai Tican-Rumano (1895 - 1967) ca omagiu adus locului unde a copilărit. De asemenea, în satul Berevoești se află și Casa memorială Mihai Tican-Rumano, organizată în casa natală a scriitorului, în care se păstrează câteva obiecte și fotografii. În prezent, Școala cu clasele I -VIII din Berevoești poartă numele celebrului fiu al satului - Mihai Tican Rumano. Adresă: Muzeul "Mihai Tican-Rumano" se află lângă Primăria Berevoeşti, pe Valea Satului. Sursa: http://ghidulmuzeelor.cimec.ro; https://ro.wikipedia.org/;  www.culturaarges.com; http://povesteazilei.blogspot.com/